„Moromeții” este un roman social, postbelic, realist și obiectiv scris de Marin Preda și publicat în două volume în anii 1955 și 1967.1
Moromeții rezumat pe scurt
Moromeții rezumat VOL. 1
Romanul „Moromeții” de Marin Preda, volumul I, oferă o frescă complexă a vieții rurale din România interbelică, avându-l în centru pe Ilie Moromete, patriarhul unei familii numeroase din satul Câmpulung.
Povestea se desfășoară vara, cu trei ani înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, și este structurată pe mai multe planuri, fiecare ilustrând diferite aspecte ale vieții sătești și interacțiunile dintre personaje.
Ilie Moromete, personajul central, este căsătorit cu Catrina și are împreună cu aceasta doi copii, Ilinca și Niculae, mezinul. De asemenea, are trei fii dintr-o căsătorie anterioară: Nilă, Paraschiv și Achim.
Narativa începe cu scena cinei, un moment ce conturează dinamica familială și relațiile dintre membrii familiei Moromete, punându-se accent pe autoritatea lui Ilie Moromete și pe tensiunile existente între acesta și fiii săi mai mari, care „stăteau spre partea dinafară a tindei”.
Această scena prefigurează dorința lor de independență și eventuala lor plecare spre București, marcând începutul dezintegrării familiei.
Fondul economic dificil al epocii și dorința băieților de a începe o viață nouă în capitală îi determină să părăsească satul, ceea ce reprezintă un moment crucial al romanului.
Achim, de exemplu, este convins de necesitatea plecării la București, motivând că acolo va putea obține mai mulți bani din vânzarea oilor.
Înainte de plecare, se menționează episodul vânzării salcâmului lui Tudor Bălosu, un act ce simbolizează sacrificiile pe care Moromete este dispus să le facă pentru a-și păstra proprietatea și a-și plăti datoriile, chiar cu prețul suferinței personale.
Pe lângă intrigile familiei Moromete, romanul urmărește și destinele altor familii din sat, creând o imagine vastă a comunității rurale.
Conflictul dintre Polina, fiica lui Tudor Bălosu, și tatăl său, care nu aprobă relația ei cu Birică, un băiat sărac, precum și drama lui Vasile Boțoghină, bolnav de plămâni și forțat să vândă un lot de pământ pentru tratament, sunt doar câteva dintre narațiunile secundare care adaugă profunzime și realism operei.
Romanul „Moromeții” este, prin urmare, nu doar povestea unei familii, ci și o cronică a vieții rurale românești în perioada interbelică, evidențiind tensiunile sociale, economice și personale ale acelei epoci.
Personajul lui Ilie Moromete, cu filozofia sa de viață, cu abilitatea de a naviga prin dificultățile economice fără a-și pierde demnitatea și cu conflictele sale familiale, devine un simbol al omului rural românesc, întruchipând valorile, tradițiile și lupta pentru supraviețuire a acelei perioade.
Moromeții rezumat VOL. 2
În volumul al doilea al romanului „Moromeții” de Marin Preda, se observă destrămarea treptată a familiei Moromete, pe fundalul transformărilor socio-politice majore care zguduie întreaga societate românească în perioada postbelică și începuturile erei comuniste.
Acest volum marchează o schimbare profundă în dinamica familială și reflectă impactul sistemului comunist asupra vieții rurale și a structurilor tradiționale.
După plecarea fiilor săi la București, Ilie Moromete, odată un patriarh respectat și influent în sat, devine o figură îngândurată și ursuză, pierzându-și prestigiul în comunitate.
Determinarea sa de a-și reuni familia se arată zadarnică, încercarea sa de a convinge băieții să se întoarcă acasă eșuând lamentabil.
Scenele în care Moromete călătorește la București și conversația cu fiii săi, încărcată de emoție și disperare, ilustrează adâncimea rupturii dintre el și urmașii săi. Gestul său de reconciliere este respins, ceea ce intensifică durerea și tristețea care îl copleșește.
Pe plan personal, Ilie Moromete se confruntă și cu pierderea soției, Catrina, care îl părăsește, simbolizând o altă fisură în structura familiei sale.
Această despărțire nu doar că accentuează izolarea lui Moromete, dar subliniază și incapacitatea lui de a se adapta sau de a împărtăși schimbările care au loc în jurul său.
Contextul socio-politic, marcat de implementarea colectivizării și a principiilor comuniste, aduce un nou set de provocări pentru Ilie Moromete.
Fiul său, Niculae, devine un activist de partid, adoptând ideologia comunistă care contrastează puternic cu viziunea liberală și tradițională a tatălui său. Conflictul ideologic dintre cei doi evidențiază un decalaj generational și conceptual între vechi și nou, între tradiție și modernitate.
Monologul lui Moromete adresat personajului imaginar Bâznae reprezintă o expresie a dezamăgirii și a neputinței în fața schimbărilor inevitabile.
În ciuda izolării și a conflictelor, Niculae reușește să-și găsească un drum în noua societate, devenind inginer horticol și întemeindu-și o familie.
În contrast, Moromete trăiește o existență solitară, distanțându-se tot mai mult de comunitate și de propria familie.
Pe patul de moarte, Moromete își exprimă filozofia de viață, declarând că a trăit întotdeauna independent, o confesiune care subliniază convingerile sale, dar și solitudinea profundă în care se afundă.
Moartea lui Moromete aduce un fel de împăcare simbolică între el și fiul său, Niculae, prin intermediul unui vis, sugerând posibilitatea reconcilierii postume și a înțelegerii reciproce, chiar dacă în realitate distanța dintre ei a rămas neschimbată.
Romanul explorează astfel nu doar destrămarea unei familii, ci și disoluția comunității țărănești tradiționale, evidențiind impactul devastator al transformărilor politice și sociale asupra individului și asupra valorilor tradiționale.
Prin complexitatea personajelor și realismul relațiilor dintre acestea, Preda reușește să creeze o narativă puternică despre pierdere, schimbare și adaptare în fața unei istorii neîndurătoare.
Citește și: Moromeții comentariu
Moromeții rezumat pe capitole
Moromeții rezumat VOL. 1 pe capitole
Capitolul I (Partea întâi)
Acțiunea romanului „Moromeții” de Marin Preda începe într-un sat din Câmpia Dunării, într-o perioadă situată „cu câțiva ani înaintea celui de-al Doilea Război Mondial”.
Se evocă o atmosferă în care „timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”, marcând o viață simplă, lipsită de evenimente dramatice majore, „fără conflicte mari”.
Familia Moromete, în centrul căreia se află Ilie Moromete – tatăl și protagonistul poveștii, se prezintă cititorului prin prisma întoarcerii de la câmp și a rutinelor zilnice, semnificative pentru structura și dinamica acesteia.
Ilie Moromete, alături de soția sa Catrina și copiii lor, Paraschiv, Nilă, Achim (din prima căsătorie) și Tita, Ilinca, Niculae (din cea de-a doua căsătorie), trăiesc momente ale vieții cotidiene, fiind portretizați în interacțiunile lor familiale și sociale.
Maria, sora lui Moromete, supranumită „Guica”, este de asemenea introdusă, legând familia de contextul mai larg al comunității satului.
Conflictul incipient al romanului se profilează în întâlnirea dintre Moromete și Tudor Bălosu, un vecin înstărit care dorește să cumpere un salcâm de pe terenul lui Moromete.
Refuzul lui Moromete de a se lăsa convins de ofertele lui Bălosu pune în lumină caracterul ferm și independența acestuia.
Interesul lui Niculae de a se întoarce la școală și refuzul inițial al tatălui său de a-i susține aspirațiile educaționale dezvăluie tensiuni și diferențe de opinie în sânul familiei.
În continuare, se conturează drama Polinei, fiica lui Bălosu, și a lui Birică, a căror iubire este contestată de părinții fetei, determinându-i să se căsătorească în secret și să se confrunte cu ostracizarea și sărăcia.
Într-un gest simbolic puternic, Moromete decide să taie salcâmul din grădina sa, vânzându-l lui Bălosu pentru a face față dificultăților financiare, marcând astfel sfârșitul unui capitol și începutul altuia în viața familiei Moromete.
Această decizie stârnește dezaprobarea Guicăi și evidențiază dilema profundă a supraviețuirii în fața tradiției și a schimbării.
Pe lângă aceste evenimente, viața satului este captată și prin discuțiile politice și sociale ce au loc la întâlnirile conduse de meșterul Iocan, unde Moromete și alți săteni își exprimă părerile, în ciuda scepticismului lui Țugurlan față de utilitatea acestor dezbateri.
În concluzie, primul capitol al romanului „Moromeții” introduce cititorul într-un univers rural autentic, marcând prin evenimentele și conflictele sale cotidiene portretul unei familii și al unei comunități la pragul unor schimbări semnificative.
Capitolul al II-lea (Partea a doua)
Acest capitol adâncește portretizarea vieții familiei Moromete și a satului, punând accent pe schimbările iminente ce se profilează la orizont.
Tristețea lui Moromete înaintea plecării lui Achim la București marchează o notă de melancolie și prevestește dificultățile ce urmează să vină.
Decizia lui Nilă și Paraschiv de a pleca pe ascuns, contrară bucuriei lui Niculae de a se întoarce la școală, reflectă divergențele de interese și aspirații dintre membrii familiei.
Acceptarea treptată a dorinței lui Niculae de către tatăl său subliniază o adaptare forțată la realitățile economice și sociale în schimbare.
Situația lui Birică și Polina devine și mai complicată după căsătoria lor secretă. Acceptați temporar în casa părinților lui Birică, cei doi tineri se confruntă cu dificultăți materiale și cu respingerea continuă din partea lui Bălosu, care refuză reconcilierea.
Încercarea lui Polina de a se reîntoarce la confortul casei părintești, în ciuda dragostei pentru Birică, scoate în evidență tensiunile dintre dorințele personale și realitățile economice aspre.
Fuga planificată a lui Nilă și Paraschiv, inspirată de sfaturile lui Guica și dorința lor de independență financiară, se soldează cu un eșec, contribuind la sentimentul de neliniște și incertitudine ce planează asupra familiei Moromete.
Sentimentul de vinovăție al lui Nilă și răzgândirea sa din ultimul moment reflectă complexitatea legăturilor familiale și a deciziilor personale în contextul mai larg al vieții satului.
În concluzie, acest capitol continuă să exploreze dinamica și provocările cu care se confruntă familia Moromete, evidențiind cum tradiția și modernitatea, împreună cu tensiunile interne și externe, modelează destinul personajelor.
Transformările individuale și colective se întrepătrund, punând bazele unui peisaj social în plină schimbare, în care supraviețuirea și aspirațiile personale se ciocnesc adesea cu realitățile dure ale vieții rurale.
Capitolul al III-lea (Partea a treia)
În cel de-al treilea capitol, timpul avansează cu un an față de începutul romanului, aducând în prim-plan evoluția continuă a personajelor și a situației lor.
Paraschiv își menține dorința de a pleca, ilustrând persistența unor aspirații individuale în ciuda lipsei de cunoștință sau aprobare din partea tatălui său, Moromete.
Niculae, pe de altă parte, își manifestă dorința de a deveni învățător, visând la o educație mai avansată, ceea ce îl pune în situația de a-și convinge tatăl să-i accepte și să-i susțină planurile.
Tensiunile dintre familia lui Birică și Bălosu se intensifică, acestea culminând cu acuzația adusă de Bălosu lui Birică de furt, o situație ce reflectă conflictele de interese și onoare între familii în micul univers rural.
Confruntarea dintre Țugurlan și Tache, pe fondul descoperirii furturilor de făină de către acesta din urmă, aduce în discuție teme precum justiția, onoarea și corupția în comunitatea satului.
Absența lui Achim, care nu mai ia legătura cu familia sa după plecarea la București, și zvonurile despre dorința lui de a nu se întoarce niciodată adaugă o notă de dramatism și incertitudine în viața familiei Moromete.
Această situație îl determină pe Moromete să ia măsuri disperate pentru a asigura viitorul celorlalți copii și pentru a face față nevoilor financiare pressante.
Intervenția preotului și a învățătorului în favoarea lui Niculae subliniază importanța comunității și a solidarității locale în susținerea aspirațiilor educaționale ale tânărului.
Succesul lui Niculae la examenul de admitere marchează un moment de triumf personal și o rază de speranță pentru viitor, în ciuda greutăților financiare și emoționale prin care trece familia.
Planul lui Nilă și Paraschiv de a fugi cu oile și caii lui Moromete, și apoi punerea acestuia în practică, constituie punctul culminant al tensiunilor acumulate în familie, escaladând conflictul dintre generații și dintre valorile tradiționale și nevoia de emancipare.
Vânzarea de către Moromete a terenurilor rămase pentru a-și achita datoriile reprezintă un moment simbolic și pragmatic de resemnare și adaptare la realitățile vremii.
Moartea Guicăi și iminența războiului pun capăt acestui capitol, semnalând sfârșitul unei ere și începutul unei perioade de încercări și transformări pentru familia Moromete și pentru întreaga comunitate rurală.
În acest mod, capitolul al III-lea consolidează tema centrală a romanului, aceea a schimbării inevitabile și a impactului acesteia asupra tradiției, familiei și identității individuale.
Moromeții rezumat VOL. 2 pe capitole
Capitolul I (Partea întâi)
În debutul volumului al II-lea al romanului „Moromeții” de Marin Preda, suntem reintroduși în viața lui Moromete, care, după a fi trecut prin numeroase încercări, se bucură de o oarecare indulgență din partea sătenilor.
Drama principală a acestui capitol îl are în centru pe Niculae, cel mai tânăr fiu al lui Moromete, care este retras de la școală de către tatăl său, în ciuda faptului că studiase deja trei ani.
Motivația lui Moromete este necesitatea de a avea un ajutor în gospodărie, spunându-i lui Niculae: „trebuia să muncească și să-l ajute”, deoarece „nu mai avea alt sprijin”.
În timp ce Moromete își revine financiar, soarta fiilor săi plecați la București este variată: Paraschiv devine sudor, Nilă – portar, iar Achim deschide o alimentară.
Aceștia îi scriu lui Niculae despre dorința lor de reconciliere cu familia.
Moromete vizitează Bucureștiul pentru a-și revedea fiii, însă încercările sale de a-i convinge să se întoarcă acasă eșuează.
Tragedia lovește când Nilă moare în război, eveniment ce adâncește ruptura dintre Moromete și Catrina, soția sa. Catrina îl părăsește temporar pe Moromete, luându-și fetele cu ea, dar se întoarce atunci când Ilinca este pe cale să se mărite.
Niculae suferă o dezamăgire amorosă când iubita sa, Ileana, se căsătorește cu altcineva. În ciuda pierderii prietenului său Sandu într-un accident, Niculae reușește să-și revină și se implică în politica locală.
Capitolul al II-lea (Partea a doua)
Moromete se confruntă din nou cu probleme financiare, solicitând ajutorul lui Niculae, care, deși cu greutate, continuă să-i trimită bani.
Relația dintre Moromete și Catrina rămâne tensionată din cauza promisiunilor nerespectate legate de casa familiei. Chiar și atunci când Moromete este dispus să facă pasul promis, Catrina refuză reconcilierea.
Capitolul reflectă destrămarea treptată a satului și a tradițiilor sale, în contextul schimbărilor politice și sociale.
Capitolul al III-lea (Partea a treia)
Anii trec, iar Moromete și Niculae se pregătesc pentru seceriș. Niculae îi revelează tatălui său că pământurile țăranilor urmau să fie naționalizate, în urma schimbărilor politice.
Moromete reacționează cu furie la această veste, simțindu-se nedreptățit de stat.
Între timp, Catrina se îmbolnăvește grav și refuză tratamentul, iar tensiunile dintre țărani și membrii partidului comunist escaladează, pe fondul colectivizării forțate a agriculturii.
Capitolul al IV-lea (Partea a patra)
În al patrulea capitol al volumului al II-lea al „Moromeților”, asistăm la adunarea țăranilor liberali în casa lui Moromete, unde se discută despre problemele generate de noul regim politic și îngrijorările privind viitorul.
Moromete, într-un gest de previziune și de îngrijire față de fiica sa Ilinca, îi oferă trei pogoane de pământ și își exprimă intenția de a trece un teren pe numele ei, pentru a facilita o eventuală căsătorie.
Conflictul dintre Catrina și cele două fete, Ilinca și Tita, escaladează, cu Catrina amenințând că nu va participa la nunta Ilincăi. Totuși, Moromete, prin calm și diplomație, reușește să aplaneze situația și să mențină pacea în familie.
O furtună devastatoare lovește satul Siliștea-Gumești, simbolizând distrugerea lumii tradiționale românești și presiunile asupra acesteia din partea noului regim comunist.
În acest tumult, Gheorghe, un sătean bogat, moare în timp ce încearcă să scape de confiscarea proprietății sale, reflectând disperarea și lupta împotriva noilor politici agrare.
Capitolul al V-lea (Partea a cincea)
Ultimul capitol aduce în prim-plan dificultățile tot mai mari întâmpinate de săteni în contextul colectivizării și al presiunilor regimului comunist asupra producției agricole.
Procesul de colectare a cotelor nedeclarate de grâu subliniază exploatarea și nedreptățile suferite de țărani, care muncesc din greu fără a beneficia de roadele muncii lor.
Niculae este destituit din funcția sa în cadrul comitetului executiv local de către Vasile, noul șef, în ciuda faptului că Niculae îl ajutase pe acesta să ajungă în poziție.
Acest gest ilustrează trădarea și schimbările de alianțe în noua ordine socială și politică.
Moromete găsește consolare în prezența Ficăi, o văduvă din sat, care îi alină singurătatea. Întâlnirea lui cu Țugurlan, eliberat recent din închisoare cu ajutorul lui Aristide, marchează o ultimă speranță pentru Moromete de a restaura vechea ordine în sat și de a-l înlătura pe Vasile.
Finalul romanului aduce moartea lui Moromete, marcând sfârșitul unei ere și a unui mod de viață.
Niculae, devenit inginer horticultor, trăiește acum în București. Înmormântarea lui Moromete adună întregul sat, evidențiind impactul profund pe care l-a avut asupra comunității.
Atât Niculae, cât și Ilinca sunt acum căsătoriți, păstrând vie amintirea tatălui lor.
Prin acest ultim volum, Marin Preda încheie saga familiei Moromete, ilustrând transformările dramatice ale societății românești rurale în contextul schimbărilor politice postbelice.
Romanul este un testament al rezistenței, adaptării și schimbării în fața adversităților și a noilor realități sociale.