Caracterizare directă
Ilie Moromete, personajul principal și eponim al romanului „Moromeții” de Marin Preda, este prezentat într-o lumină dinamică, evidențiindu-se evoluția și involuția sa pe parcursul romanului.
Naratorul îl descrie ca fiind „Om între doua vârste, pe care mari bucurii sau mari nenorociri îl pot schimba”, subliniind capacitatea sa de transformare.
Ca reprezentant al tipului țăranului român din Câmpia Dunării în perioada interbelică, Moromete este caracterizat printr-o personalitate puternică și extrem de bine conturată, marcând diferența între Moromete de la începutul romanului și Moromete de la final.
Prin intermediul focalizării interne, naratorul oferă o caracterizare indirectă, sugerând trăsăturile personajului fără a le enumera explicit.
Alte personaje contribuie la această caracterizare:
- Catrina, percepe uneori latura pozitivă a lui Moromete, dar îl și critică pentru sufletul său „negru de răutate și de tutun”, evidențiind ateismul său.
- Cocoșilă îl invidiază pe Moromete pentru capacitatea sa de a percepe lucrurile pe care alții nu le văd.
- Țugurlan reprezintă personajul care îl înțelege cel mai bine pe Moromete, admirându-i capacitatea de a reflecta și de a trăi cu seninătate și libertate. Totodată, Țugurlan observă limitele lui Moromete, precum incapacitatea de a înțelege oamenii fără pământ, reflectând asupra unui contrast între perspicacitatea și limitările sale.
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă a lui Ilie Moromete în romanul Moromeții de Marin Preda lasă la latitudinea cititorului deducerea trăsăturilor de caracter prin faptele și comportamentele personajului.
Această metodă dezvăluie aspecte precum:
Tendința de a domina și de a transforma lumea conform voinței sale, evidențiată prin felul în care interacționează cu ceilalți, fie că este vorba despre momente de relaxare, cum ar fi când bea țuică la Bălosu, fie când comentează discursurile din ziar.
Inteligența lui Moromete este recunoscută și admirată de toți cei din jur, demonstrând o înțelegere profundă a vieții. Este prezentat ca un țăran filozof, care în Poiana lui Iocan citește ziarul, comentează evenimentele și emite păreri, impunându-se astfel ca un om de o inteligență și calcul aparte.
Lipsa spiritului comercial este o altă trăsătură a lui Moromete. Oile cumpărate cu banii de la bancă sunt folosite în beneficiul familiei, iar împrumutul de la Aristide este destinat cumpărării de uluci pentru gard, nu obținerii de capital.
Autoritatea exercitată asupra familiei, mai ales în relația cu cei trei băieți ai săi și cu sora sa, marchează profilul său de tată autoritar, intrând în conflict direct cu valorile tinerei generații reprezentate de copiii săi.
Aceste aspecte sunt revelate prin acțiunile și dialogurile personajului, permițând cititorului să formeze o imagine completă și complexă a lui Ilie Moromete, fără a necesita o descriere directă din partea naratorului.
Schimbările prin care trece Moromete și influența acestora asupra celor din jur reflectă dinamica socială și personală din perioada interbelică, subliniind complexitatea și profunzimea caracterului său.
Autocaracterizarea
Autocaracterizarea lui Ilie Moromete în Moromeții este realizată prin intermediul perspectivei narative interne, permițând cititorului să acceseze direct gândurile și viziunea personajului.
Această tehnică iluminează:
- Libertatea interioară ca trăsătură definitorie a lui Moromete, care se raportează la lumea înconjurătoare ținând cont și de aspectele materiale ale existenței. El este prezentat ca un om liber nu doar în acțiuni, ci și în cuget, exprimându-și dezamăgirea față de acțiunile oamenilor determinate de prostie.
- Spre sfârșitul vieții, Moromete își asumă existența și își reafirmă libertatea, spunând: „Domnule, l-am auzit că spune doctorului, eu totdeauna am dus o viață independentă.”Acest citat subliniază înțelepciunea și asumarea propriei existențe, marcând importanța libertății individuale în ciuda constrângerilor istoriei sau sociale.
Prin autocaracterizare, Ilie Moromete se dezvăluie ca un personaj complex, care nu doar că trăiește conform propriilor principii, dar își și exprimă în mod activ reflectările și convingerile.
Aceasta oferă o perspectivă intimă asupra modului în care Moromete își percepe locul în lume, rolul său ca părinte, țăran și membru al comunității.
Marin Preda folosește această perspectivă interioară pentru a construi un portret detaliat și profund al personajului principal, evidențiind dinamica și complexitatea gândurilor sale.
Libertatea de care dă dovadă Moromete, în gândire și exprimare, împreună cu modul în care își asumă existența, ilustrează nucleul valoric al personajului, situându-l în centrul operei ca un simbol al independenței spirituale.
Concluzie
Marin Preda își modelează universul ficțional al Moromeților inspirându-se din memoria propriei copilării în satul Siliștea-Gumești.
Ilie Moromete, inspirat parțial de figura tatălui său, reușește să încarneze dualitatea admirației și a iubirii, reflectând complexitatea relațiilor umane și a societății interbelice românești.
Ilie Moromete, cu spiritul său contemplativ, inteligența, autoritatea, prețuirea liniștii și, mai presus de toate, libertatea, demonstrează o independență remarcabilă în gândire și exprimare.
Caracterizarea sa, realizată prin tehnici variate – directă, indirectă și autocaracterizare – oferă o imagine completă și nuanțată a personajului, subliniind măiestria lui Marin Preda în crearea unui portret memorabil și autentic al țăranului român din perioada interbelică.
Citește și: Moromeții comentariu
Toate personajele din romanul „Moromeții”
În romanul Moromeții există o sumedenie de personaje.
Mai jos găsiți caracterizarea fiecărui personaj important prezent în operă:
- Caracterizare Ilie Moromete
- Caracterizare Catrina Moromete
- Caracterizare Niculae Moromete
- Caracterizare Achim Moromete
- Caracterizare Nilă Moromete
- Caracterizare Paraschiv Moromete
- Caracterizare Ilinca Moromete
- Caracterizare Guica (Maria Moromete)
- Caracterizare Tita Moromete
- Caracterizare Tudor Bălosu
- Caracterizare Țugurlan