Într-o lume în care războiul își făcea simțită prezența, satul Dobreni trăia într-o stare de neliniște. O ceată de tâlhari teroriza comunitatea, jefuind și hărțuind pe toți cei care le cădeau pradă. Ultima victimă a acestor tâlhari fusese preotul Iancu din Podeni, care fusese tâlhărit și umilit, dar, în mod surprinzător, animalele sale scumpe rămăseseră neatinse. Această întâmplare ciudată îi punea pe gânduri pe cei din sat, care nu înțelegeau de ce tâlharii nu furaseră și aceste bunuri de valoare.
Într-o noapte întunecată, tâlharii atacă un arendaș din Dărmănești, pe care îl ucideră în mod brutal. Dar, în cele din urmă, sunt prinși de autorități și aduși în fața legii pentru a fi judecați. În aceeași noapte, preotul Iancu se duce la fratele său, neica Stavrache, hangiul din sat, și îi dezvăluie un secret uluitor. El mărturisește că el însuși este capul acestei temute cețe de tâlhari, iar jefuirea sa fusese doar o stratagemă pentru a-și păstra aparența de om cinstit. Iancu era acum plin de teamă că foștii săi tovarăși îl vor trăda, în timp ce erau supuși torturii în închisoare.
În aceeași noapte, o trupă de voluntari care se îndreptau spre război, către Dunăre, ajunge la hanul lui Stavrache. Realizând că are o oportunitate de a-l ajuta pe fratele său, Stavrache îl tunse și îi rase barba lui Iancu, transformându-l într-un alt om. În dimineața următoare, îl prezintă sub numele de Iancu Georgescu și aranjează ca acesta să fie luat și el la război, în rândurile voluntarilor.
Peste timp, Stavrache primește o scrisoare de la fratele său, care îi spune că se află bine și că a făcut multe fapte de vitejie pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, temerile lui Stavrache nu dispar. El se îngrijorează că fratele său se va întoarce și își va cere averea înapoi, în special că tâlharii nu menționaseră nimic despre el în timpul procesului lor. Îngrijorările lui Stavrache se intensifică odată cu încheierea războiului și cu căderea Plevnei.
Într-o zi, primește o altă scrisoare, care îl informează că sublocotenentul Iancu Georgescu murise pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, temerile lui Stavrache nu se stingeau. El se duce la un avocat pentru a se asigura că el este singurul moștenitor legal al averii, în absența soției sau a copiilor fratelui său. Cu toate acestea, chiar și cu această confirmare, Stavrache este bântuit de coșmaruri în care fratele său reapare sub diferite forme, încercând să-și recupereze averea.
Viața lui Stavrache este prinsă într-o capcană a obsesiei, fricii de a pierde averea și remușcărilor legate de modul în care l-a trimis pe fratele său în război. Acest conflict intern îl urmărește pe Stavrache, care își petrece nopțile în coșmaruri și zilele într-o permanentă teamă. Acesta este doar un exemplu al impactului profund pe care războiul îl are asupra psihicului uman și asupra relațiilor dintre oameni.
Povestea lui Stavrache ne arată cum individul poate fi afectat de evenimentele externe, în special în timpul unui conflict armat, care aduce moartea, frica și incertitudinea. Este o ilustrare a naturii umane și a vulnerabilității noastre în fața evenimentelor tragice și a deciziilor greșite pe care le luăm în timpul acestor perioade tulburi.