Caracterizare Stănică Rațiu

Cuprins

Introducere

Stănică Rațiu este prezentat ca un personaj secundar în romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu, profilându-se prin una dintre cele mai dezagreabile personalități.

Realizat într-un mod complex, portretul său evocă figura arivistului parvenit, rememorând personajul Dinu Păturică din „Ciocoii vechi și noi”.

Prin modul de prezentare, atât direct – din descrierile autorului și ale altor personaje, cât și indirect – prin faptele și vorbele sale, Stănică Rațiu devine emblema demagogiei și ipocriziei, afișând o discrepanță notabilă între aparență și esență.

Căsătoria sa cu Olimpia, motivată exclusiv de interes financiar, subliniază pragmatismul său materialist, ilustrând astfel prototipul arivistului în literatura română.

Portretul fizic

Aspectul fizic al lui Stănică Rațiu contribuie la conturarea portretului său moral, sugerându-i personalitatea expansivă și preocuparea excesivă pentru propria imagine.

Este descris ca având o față roșie, semn al unei sănătăți „agresive”, care contrastează cu părul negru și creț și cu o mustață în chip de muscă. Această descriere fizică subliniază dorința lui de a impresiona și de a se distinge prin aspectul său, chiar dacă nu dispune de resursele financiare pe măsură.

Costumele sale, precum cel „de soie-écrue deschis”, și accesorii exagerate, precum o canotieră de paie supradimensionată, reflectă tendința spre teatralitate și exces.

Maniera sa de a vorbi, „sonor, rotund”, cu gesturi artistice și declamație, completează imaginea unui personaj ce își ascunde adevăratele intenții sub o mască a rafinamentului superficial.

Portretul moral

Stănică Rațiu emerge dintr-un mediu familial numeros, unde averea a fost repartizată rapid, lăsându-l fără posibilități imediate de îmbogățire.

Această realitate îl determină să urmeze o cale individualistă și oportună spre prosperitate, căsătorindu-se din interes cu Olimpia și având ca scop principal accesul la zestrea și moștenirea acesteia.

Obsedat de averea bătrânului Costache Giurgiuveanu, Stănică devine un agent de dezbinare în familia Tulea, părăsindu-și soția când își dă seama că aceasta nu îi poate aduce profitul așteptat și justificându-se printr-o presupusă imposibilitate de a avea copii împreună.

Strategiile sale includ manipularea și demagogia, împrumutând bani și victimizându-se, declarând că viața este „un lung martiriu”.

Relațiile sale sunt calculate și instrumentale, cum este cea cu Georgeta, o prostituată influentă, care subliniază capacitatea lui de a folosi oamenii pentru propriile interese.

Prefăcătoria și talentul său în arta manipulării sunt evidențiate prin discursurile sale încărcate de ipocrizie, unde vorbește despre morală și societate, deși acțiunile sale subminează aceste valori.

Comportamentul său este marcat de grosolănie și impostură, folosindu-se de gesturi grandioase pentru a-și masca intențiile. În interacțiunile cu Aglae se arată rafinat și manierat, în timp ce față de moș Costache manifestă o lipsă totală de scrupule, contribuind la moartea acestuia pentru a-i fura banii.

Jocul de roluri adoptat în funcție de interlocutor evidențiază adaptabilitatea sa manipulativă, dar și lipsa unei identități morale autentice.

În concluzie, Stănică Rațiu este portretizat ca tipul parvenitului și al demagogului, rememorând figura lui Nae Cațavencu din opera lui Caragiale.

Tratează viața ca pe o scenă unde fiecare rol jucat este menit să îi servească aspirațiilor materialiste.

Absența unor valori morale autentice, în afara dorinței obsesive de îmbogățire, lasă să se întrevadă un personaj profund depersonalizat, a cărui existență este definită exclusiv prin prisma intereselor personale.

Citește și: Enigma Otilie comentariu

Toate personajele din opera

În romanul Enigma Otiliei există o sumedenie de personaje.

Mai jos găsiți caracterizările fiecărui personaj important prezent în operă: