ScoalaX

Caracterizare Costache Giurgiuveanu

Actualizat:

de

—

Profesorul
în

Introducere

Acțiunea din „Enigma Otiliei” de George Călinescu este profund influențată de Costache Giurgiuveanu, un personaj secundar cu o prezență centrală în narativă.

Acest bătrân înstărit, al cărui comportament fluctuează între avaritate și momente sporadice de generozitate, devine un pivot în jurul căruia se rotește intrigă romanului.

Vizionar, deși dominat de teama pierderii banilor, el își arată generozitatea prin gândul de a o adopta pe Otilia, un gest care, deși nu este finalizat, dezvăluie complexitatea caracterului său.

Moș Costache nu este văzut doar ca o simplă sursă de venit de către familia sa, ci și ca o figură care, prin deciziile sale, modelează destinele celor din jur.

Portretul fizic

Descrierea fizică a lui Costache Giurgiuveanu ne este oferită prin intermediul unor detalii picturale, care îi conturează personalitatea în linii vibrante.

Este un om a cărui fizionomie reflectă vârsta avansată și semnele timpului:

  • Capul său este marcat de „o calviție totală”, iar fața, „aproape spână și… pătrată”, sugerează reziliența, dar și asprimea sa.
  • Buzele sale, „întoarse în afară și galbene de prea mult fumat”, ascund „doi dinți vizibili, ca niște așchii de os”, detalii ce subliniază atât viciul său, cât și neglijența față de propria persoană.
  • Clipitul „rar și moale” și zâmbetul său, dezvăluit de cei doi dinți, împreună cu vocea „răgușită” și tendința spre bâlbâială, adaugă o notă de vulnerabilitate și umanitate personajului.

Aceste trăsături fizice sunt completate de amănunte care îi subliniază zgârcenia: folosirea materialelor ieftine și de proastă calitate în construcția unei locuințe pentru Otilia, reflectându-și astfel atitudinea față de cheltuieli și valoarea pe care o acordă banului.

Portretul moral

Moș Costache Giurgiuveanu este un personaj cu o complexitate morală remarcabilă, a cărui avarie este percepută diferit de către personajele din jur, dar și de cititor.

Perspectiva asupra lui este diversă, ilustrând cât de mult pot influența interesele și relațiile personale modul în care este interpretat un caracter:

  • Otilia îl vede ca pe un „om bun la suflet”, în ciuda avariției sale, ceea ce reflectă legătura afectivă și recunoștința pe care o simte față de el.
  • Pascalopol oferă o perspectivă echilibrată, numindu-l „în fond, cam de treabă”, semnalând o recunoaștere a bunătății lui inerente, în pofida defectelor.
  • Stănică Rațiu, în contrast, îl etichetează peiorativ ca „pezevenghi”, ilustrând ostilitatea și interesele proprii față de averea bătrânului.
  • Felix observă dincolo de suprafață, sugerând că „avariția lui este mai mult o manie”, evidențiind astfel o înțelegere mai profundă a naturii sale complicate.

Aceste perspective diferite scot în evidență avariția lui Costache ca un trăsătură centrală, dar nu unidimensională.

Avariția lui amintește de Hagi-Tudose, un alt personaj clasic al literaturii române, manifestându-se prin traiul austere și obsesia pentru economisire.

Ghetele „uscate și încovoiate”, ciorapii „găuriți” și nădragii „largi de stambă colorată” sunt simboluri ale refuzului său de a cheltui, chiar și pentru necesități.

Cu toate acestea, Costache nu este doar un simplu avar. Momentul în care se sperie văzând rețeta scumpă a medicamentelor ilustrează temerile sale legate de cheltuieli, dar și grijă sinceră pentru Otilia și Felix, față de care încearcă să fie cât se poate de generos în limitele propriilor sale obsesii.

Aceasta demonstrează capacitatea sa de a fi empatic și protector, chiar și în fața propriilor sale limitări.

La baza avariției lui Costache se află o moștenire morală familială care îl îndeamnă să economisească și să strângă bani, o filosofie de viață transmisă de-a lungul generațiilor.

Această obsesie este văzută chiar și în rugăciunile sale, unde banii ocupă un loc central, semn că valorile materiale au o importanță covârșitoare în existența sa.

Concluzie

În concluzie, Costache Giurgiuveanu este un personaj de o complexitate remarcabilă, care navighează între extremitățile avariției și momente de umanitate profundă.

Avarul, în ciuda obsesiei sale, nu își pierde niciodată capacitatea de a empatiza și de a se arăta generos, în limitele posibile, față de cei pe care îi prețuiește.

Această luptă internă între avarie și altruism definește esența sa, oferindu-i o dimensiune tridimensională și o prezență memorabilă în universul romanului „Enigma Otiliei”.

Citește și: Enigma Otilie comentariu

Toate personajele din opera

În romanul Enigma Otiliei există o sumedenie de personaje.

Mai jos găsiți caracterizările fiecărui personaj important prezent în operă: