ScoalaX

Caracterizare Aglae Tulea

Actualizat:

de

—

Profesorul
în

Introducere

Aglae Tulea, în romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu, ocupă un loc aparte, fiind întruchiparea „femeii bătrâne”, caracterizată predominant de lăcomie și de o lipsă generală de integritate.

Personajul este dezvăluit atât prin descrieri directe – fie de către narator, fie prin perspectiva altor personaje – cât și indirect, prin acțiunile și dialogurile sale, configurând astfel o imagine complexă și nuanțată.

Portret fizic

Aglae Tulea, sora lui moș Costache și soția lui Simion Tulea, este mamă a trei copii:

  • Olimpia,
  • Aurica,
  • și Titi.

Descrierea ei fizică contribuie semnificativ la conturarea portretului moral, punând în lumină unele dintre cele mai relevante trăsături ale personalității sale.

Se evidențiază ca o femeie de vârstă medie, cu „părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză”, ce contrastează cu aspectul ei fizic, în care se întâlnesc o serie de caracteristici care sugerează o natură antipatică:

  • fața „gălbicioasă”,
  • gura cu „buzele subțiri, acre”,
  • nasul „încovoiat și acut”,
  • obrajii „brăzdați de câteva cute mari”.

Aceste detalii fizice nu doar că oferă indicii despre starea sa de sănătate sau despre trecerea timpului, dar reflectă și o parte din caracterul său interior.

Vestimentația sa, descriind-o purtând o „bluza de mătase neagră cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele”, indică o îngrijire deosebită pentru aparențe și, posibil, o încercare de a-și păstra un statut social.

Aceste descrieri contribuie la o imagine complexă a personajului Aglae Tulea, sugerând legătura strânsă dintre aspectul fizic și trăsăturile morale în caracterizarea personajelor literare.

În continuare, detaliile legate de portretul moral vor adânci înțelegerea caracterului Aglae Tulea și a rolului său în dinamica romanului.

Portret moral

Rolul de mamă

În calitate de mamă, Aglae Tulea își revelează complexitatea morală printr-o preocupare aparentă pentru binele propriilor copii.

Totuși, această îngrijorare este adesea contaminată de invidia și rivalitatea față de Otilia, pe care o consideră o amenințare la adresa moștenirii familiei Tulea.

Această atitudine transformă relația maternă într-una toxică, dominată de sentimente negative:

  • invidie,
  • răutate,
  • și o „veninoasă” dorință de a domina, fapt subliniat de apelativul pe care Otilia i-l atribuie – „veninoasă”.

Aglae este portretizată ca fiind obsedată de controlul averii fratelui său, moș Costache, temându-se că acesta ar putea să o adopte pe Otilia și să-i lase întreaga sa avere.

Această obsesie o determină să își petreacă timpul în casa fratelui său, dorind să supravegheze orice mișcare, evidențiindu-și astfel dispoziția spre trădare și manipulare pentru a-și asigura interesele materiale.

Aglae – „baba absolută”

Manifestarea dorinței de control al Aglaei asupra averii fratelui se intensifică după ce acesta suferă un atac cerebral, moment în care clanul Tulea preia de facto controlul casei.

Aglae devine figură centrală în acest proces, supraveghind cu strictețe orice activitate din casă pentru a preveni orice tentativă de independență din partea lui Costache.

Această preluare a controlului este văzută ca o revoltă împotriva neputinței lui Costache, pe care Aglae îl privește mai mult ca pe un obstacol decât ca pe un frate.

Răutatea Aglaei este descrisă ca fiind structurală; ea nu-și iubește fratele și nu este afectată de moartea acestuia.

Personaje precum Pascalopol, Felix, Otilia, și chiar moș Costache însuși, devin victime ale răutății ei.

Autorul îi conferă o antipatie vădită, ilustrată în mod elocvent în scena imediat următoare morții lui moș Costache, când Aglae, împreună cu Olimpia și Titi, începe să caute testamentul și banii defunctului, fără nicio urmă de respect sau empatie față de acesta.

Prin comportamentul său lăcom, lipsa de empatie, ipocrizia și tendința de a submina tot ceea ce reprezintă binele și frumosul, Aglae Tulea devine o figură respingătoare nu doar pentru personajele romanului, ci și pentru cititori.

Această caracterizare subliniază contribuția ei la dinamica și tensiunile romanului, reiterând rolul său ca antagonist în „Enigma Otiliei” și consolidându-i locul în galeria personajelor literare memorabile prin complexitatea și profunzimea lor morală.

Citește și: Enigma Otilie comentariu

Toate personajele din opera

În romanul Enigma Otiliei există o sumedenie de personaje.

Mai jos găsiți caracterizările fiecărui personaj important prezent în operă: