ScoalaX

Caracterizare Aurica Tulea

Actualizat:

de

—

Profesorul
în

Introducere

Aurica Tulea, un personaj episodic și feminin din romanul „Enigma Otiliei de George Călinescu„, reprezintă figura fetei bătrâne.

Este fata cea mică a Aglaei și servește ca o antiteză directă pentru personajul Otilia, marcând prin existența sa contrastul dintre două modele feminine profund diferite în cadrul aceleiași opere literare.

Caracterizarea ei se desfășoară atât prin prisma descrierilor directe, cât și a celor indirecte, conturând un portret complex și profund uman.

Caracterizare directă

Felix, unul dintre personajele principale ale romanului, ne introduce în lumea Auricăi prin descrieri detaliate ce țin de aspectul său fizic și de comportament.

El o descrie ca fiind „o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite, arătând mult mai în vârstă, deoarece este fardată strident, are trupul slab și uscat, părul rărit”.

Această descriere directă conturează imaginea unei femei care, deși tânără, pare să poarte greutatea vârstei prin modul în care alege să se prezinte lumii exterioare.

Moș Costache, un alt personaj esențial al romanului, contribuie la caracterizarea directă a Auricăi printr-o serie de sfaturi și observații.

El remarcă obsesia Auricăi pentru căsătorie, sfătuind-o să nu facă din aceasta un scop suprem în viață și să adopte o atitudine mai rece.

„Nu ar trebui să facă din căsătorie un scop, o sfătuiește să nu mai fie insistentă și să se comporte mai rece” este un comentariu care subliniază disperarea și lupta interioară a personajului în încercarea de a-și găsi un partener de viață.

Aurica, conștientă de trecerea timpului și de eșecurile repetate în a-și atinge scopul, își modifică comportamentul într-un mod radical și disperat: se machiază excesiv și își intensifică prezența pe Calea Victoriei, în speranța de a atrage atenția unui posibil soț.

Felix observă transformarea ei și o caracterizează fără ocolișuri: „Trece printr-o criză sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber”.

Mai târziu, descrierea fizică a Auricăi evoluează, semnând din ce în ce mai mult cu a mamei sale, Aglae: „părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, părea masca senilă a Aglaei”, marcând o transformare vizibilă care transcende superficialul, sugerând o asemănare și la nivel moral și psihologic.

Caracterizare indirectă

Prin intermediul caracterizării indirecte, Aurica Tulea se dezvăluie cititorului nu doar prin propriile acțiuni și alegeri, ci și prin reacțiile și percepțiile celor din jur, îndeosebi în relația cu familia sa și cu Otilia.

Asemănarea fizică și morală cu Aglae, mama sa, este un element esențial în caracterizarea indirectă a Auricăi.

Această asemănare nu se limitează la trăsături fizice, ci se extinde și la nivel comportamental și moral. Aurica moștenește de la Aglae o fire răutăcioasă și invidioasă, mai ales în relația cu Otilia.

Atitudinea sa față de Otilia este una de desconsiderare și defăimare, pe care o exprimă deschis: „Mda, […] dar nu mi-e verișoară. E o fată pe care o creștem din milă. Numai de-ar învăța”.

Acest comportament nu reflectă doar o simplă antipatie, ci dezvăluie un strat profund de frustrări și conflicte interioare nerezolvate, care se manifestă printr-o agresivitate nejustificată față de Otilia.

Plimbările pe Calea Victoriei constituie o altă dimensiune a caracterizării indirecte, reprezentând încercările disperate ale Auricăi de a-și schimba destinul.

Aceste plimbări nu sunt doar o modalitate de a căuta un soț, ci devin simbolul luptei sale interioare și al incapacității de a se adapta la realitățile vieții.

Eșecul acestor plimbări în a-i aduce schimbarea dorită accentuează ideea de neîmplinire și frustrare care o domină.

În cele din urmă, realizarea tragică a Auricăi că va rămâne nemăritată și că drama personală este în mare parte rezultatul influenței unei mame autoritare și posesive, care i-a limitat libertatea de gândire și de acțiune, marchează punctul culminant al caracterizării sale indirecte.

Această realizare nu vine ca o eliberare, ci mai degrabă ca o condamnare la o viață de singurătate și neîmplinire, subliniind impactul devastator al relațiilor familiale toxice asupra dezvoltării individuale.

În concluzie, Aurica Tulea, prin caracterizarea indirectă, este portretizată ca un personaj complex, a cărui tragedie personală este amplificată de relația cu mama sa și de eșecul în încercarea de a-și găsi un loc în lume.

Relația cu Otilia și cu ceilalți membri ai familiei, precum și comportamentul său în societate, oferă o imagine detaliată a unui personaj captiv în propriile sale neîmpliniri și frustrări, sugerând că destinul său este în mare măsură o consecință a mediului familial și a valorilor distorsionate preluate de la acesta.

Citește și: Enigma Otilie comentariu

Toate personajele din opera

În romanul Enigma Otiliei există o sumedenie de personaje.

Mai jos găsiți caracterizările fiecărui personaj important prezent în operă: