Caracterizare directă
Gerilă, în basmul „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, primește o caracterizare directă din partea naratorului, dar și prin intermediul dialogurilor cu alte personaje.
Autorul îi atribuie numele, care sugerează calitățile sale supranaturale: atrage frigul și înghețul. Este descris direct ca fiind un personaj secundar, individual și fabulos.
Caracterizarea directă se reflectă și în modul în care este perceput de ceilalți personaje, inclusiv de Harap-Alb, care îl consideră o ciudățenie și îi adresează remarci ușor ironice, dar recunoaște în cele din urmă importanța sa.
Gerilă își afirmă și el propriile calități, avertizându-i pe ceilalți despre consecințele nerespectării sale („Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine!”).
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă a lui Gerilă se desfășoară prin faptele, vorbele și reacțiile sale, din care se pot desprinde trăsăturile morale.
Dedicarea sa față de grup și atitudinea de lider, dispus să-și asume responsabilitatea pentru ceilalți, evidențiază calități morale pozitive.
Descrierea hiperbolică a reacțiilor sale fizice la frig („se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga, cât îi lua gura, că moare de frig”) contribuie, de asemenea, la conturarea indirectă a caracterului său, dezvăluindu-i capacitatea de a rezista în condiții extreme.
Fapta sa de a atrage atenția asupra indispensabilității sale în aventura către Împăratul Roș subliniază încrederea în sine și experiența, reprezentând un element cheie în succesul misiunii.
Aceste secțiuni ilustrează complexitatea personajului Gerilă, care, deși pare la prima vedere un simplu portret comic și grotesc, se dovedește a fi o figură esențială și multi-dimensională în economia basmului.
Portret fizic
Portretul fizic al lui Gerilă este descris în termeni hiperbolici, pictând o imagine a unui personaj aproape mitic în aspectul său.
Este caracterizat ca „ceva de speriat”, „o dihanie de om” cu „urechi clăpăuge” și „niște buzoaie groase și dăbălăzate”.
Această descriere accentuează aspectul său fizic neobișnuit și intimidant, adăugând la misterul și aura sa fabuloasă.
În plus, reacția sa exagerată la frig, cu buzele care i se întind în mod grotesc (una „peste scăfârșia capului”, iar cealaltă „atârna în jos, de-i acoperea pântecele”), contribuie la crearea unei imagini vizuale memorabile, subliniind în același timp puterile sale supranaturale legate de frig și îngheț.
Portret moral
Din punct de vedere moral, Gerilă este un amestec complex de însușiri, care îmbină forța și duritatea cu un anumit grad de bunătate și grijă față de alții.
Acest lucru este evident din modul în care se prezintă față de Harap-Alb și ceilalți tovarăși, avertizându-i asupra pericolelor și asumându-și rolul de protector și ghid.
Declarația sa, „Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine! Eu îs bun cât îs bun, dar și când mă scoate cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie împotriva mea”, subliniază un echilibru între bunătate și fermitate, evidențiind o moralitate care nu tolerează abuzul sau lipsa de respect.
Capacitatea sa de a sta ferm în fața provocărilor, dar și de a avertiza asupra consecințelor acțiunilor nesăbuite, îl prezintă ca pe un personaj cu principii solide și o înțelepciune bazată pe experiență.
Concluzie
În concluzie, Gerilă este un personaj cu multiple fațete, care îmbină elemente fizice și morale impresionante.
Portretul său fizic contribuie la aura de mister și putere supranaturală, în timp ce caracterul său moral relevă o complexitate emoțională și o înțelepciune care îl fac indispensabil în aventura lui Harap-Alb.
Aceste caracteristici îl transformă dintr-un simplu personaj secundar într-o figură memorabilă și profundă în cadrul basmului.
Citește și: Povestea lui Harap-Alb comentariu