Caracterizare directă
Flămânzilă este prezentat în basmul „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă ca fiind un personaj secundar și individual, cu însușiri remarcabil de fabuloase, care intră în categoria masculină.
Este descris explicit prin intermediul unei caracterizări directe, reflectându-se în modul în care autorul, alte personaje, și chiar Flămânzilă însuși își dezvăluie trăsăturile distinctive.
Capacitatea sa remarcabilă de a consuma cantități impresionante de mâncare reprezintă un element definitoriu, subliniat de descrierea sa ca fiind „o namilă de om mânca brazdele de pe urma a douăzeci și patru de pluguri și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame”.
Această descriere directă ilustrează nu doar puterea sa fabuloasă, dar și statura impresionantă, creionând un personaj cu aptitudini care depășesc limitele umane.
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă a lui Flămânzilă este realizată prin intermediul faptelor sale, numele care îl definește și dialogurile pe care le poartă, în special cu Harap-Alb.
Ironizat inițial de Harap-Alb pentru apetitul său insațiabil, Flămânzilă este surprins într-o lumina umoristică, unde eroii basmului se întreabă dacă este o „foamete, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopseală a fi, de nu-l poate sătura nici pământul.”
Răspunsul său lui Harap-Alb, „Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zice atunci Flămânzilă, dar, unde mergeți voi, fără mine n-aveți să puteți face nici o ispravă.” evidențiază nu doar autoaprecierea sa și conștientizarea rolului său esențial în echipă, dar și un sentiment de camaraderie și loialitate, subliniind că, în ciuda capacităților sale neobișnuite, contribuția sa este indispensabilă succesului colectiv.
Astfel, prin faptele sale și prin interacțiunile cu alți personaje, se dezvăluie un portret complex al lui Flămânzilă, caracterizat indirect prin valorile sale morale și prin rolul său în cadrul grupului.
Portret fizic
Flămânzilă este descris în „Povestea lui Harap Alb” prin câteva detalii fizice care îi subliniază natura extraordinară și puterea fabuloasă.
Este prezentat ca „o namilă de om”, o expresie care ilustrează statura sa impresionantă și masivă, indicând că este mult peste dimensiunile obișnuite ale unui om normal.
Această descriere fizică este în concordanță cu capacitatea sa de a mânca în cantități uriașe, sugerând că aspectul său exterior este un reflector fidel al puterii și apetitului său neobișnuit.
Imaginea sa este una care impune respect și mirare, fiind un gigant într-o lume a oamenilor obișnuiți, aspectul său fizic contribuind semnificativ la identitatea sa unică în cadrul basmului.
Portret moral
Portretul moral al lui Flămânzilă este conturat indirect prin acțiunile și cuvintele sale, reflectându-i personalitatea generoasă, loialitatea și încrederea în propria valoare.
Deși inițial este subiectul ironiei din partea lui Harap-Alb, reacția sa nu este una de mâhnire sau de apărare agresivă, ci de conștientizare și afirmare a propriei importanțe în grup: „Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zice atunci Flămânzilă, dar, unde mergeți voi, fără mine n-aveți să puteți face nici o ispravă.”
Această replică dezvăluie încrederea sa în sine și recunoașterea rolului său crucial în aventurile grupului, evidențiind un spirit de camaraderie și dăruire.
Prin dorința de a ajuta și convingerea că prezența sa este esențială pentru succesul comun, Flămânzilă demonstrează o loialitate și un altruism profunde, punând nevoile grupului înaintea propriului confort.
Aceste trăsături morale sunt întărite de capacitatea sa de a vedea dincolo de sarcinile imediate, anticipând provocările și oferind soluții indispensabile victoriei. Prin urmare, Flămânzilă nu este doar o forță fizică impresionantă, ci și un personaj moralmente integru, a cărui prezență aduce coeziune, forță și direcție grupului de eroi din basm.
Citește și: Povestea lui Harap-Alb comentariu