George Panu, cunoscut și sub numele de „Gheorghe Panu”, a fost un scriitor român care a fost inițial asociat cu gruparea culturală „Junimea”, sub conducerea lui Titu Maiorescu. În anul 1881 (sau posibil 1882), Panu a părăsit „Junimea” și s-a concentrat pe publicarea ziarului său liberal-opoziționist, „Lupta”. În contrast cu Iacob Negruzzi, care a scris și el despre aceeași perioadă, George Panu a avut acces la documentele și rapoartele grupării culturale.
Cartea „Amintiri de la Junimea din Iași” este împărțită în două părți și acoperă activitatea grupării în perioada 1872-1875. Stilul predominant al cărții este cel memorialistic, iar autorul și personajul-narator se confundă, relatând evenimentele la persoana întâi. După capitolele introductive, autorul relatează primul său contact cu „Junimea” și surprinderea sa când a fost invitat să se alăture grupării de către Alexandru Xenopol.
Cartea oferă o imagine fidelă a atmosferei din cadrul grupării culturale și conține detalii anecdotice despre membrii marcanti ai acesteia, precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, D. Carp, Teodor Rosetti și Ion Creangă. De asemenea, se discută și despre chestiunea antisemitismului în rândurile junimiștilor, cu excepția lui Carp, care se opunea acestui curent.
Relațiile lui George Panu cu Mihai Eminescu erau caracterizate de diferențe ideologice și critici ale unor greșeli făcute de acesta din urmă. Panu își dedică o mare parte din activitatea sa pentru a-și restabili adevărul și a contracara anumite idei naționaliste.
Cartea se oprește și asupra povestitorului Ion Creangă, menționându-i calitățile și popularitatea în rândurile grupării. Panu subliniază refuzul lui Creangă de a-și schimba stilul și de a se conforma cerințelor literare ale grupării.
În concluzie, „Amintiri de la Junimea din Iași” este o lucrare care surprinde atmosfera și personalitățile din cadrul celebrei grupări culturale. George Panu a fost recunoscut ca unul dintre primii intelectuali care a adoptat o perspectivă diferită față de cea a junimiștilor conservatori, iar Eugen Lovinescu l-a desemnat drept cel mai marcant memorialist al grupării.