Biografia lui Eugen Lovinescu
Începuturile vieții și educația
Eugen Lovinescu, un nume emblematic în critica literară românească, s-a născut în data de 31 octombrie 1881, în orașul Fălticeni, situat în nord-estul României.
A fost al patrulea fiu al familiei formată din Vasile T. Lovinescu, cunoscut și sub numele de Vasile Teodorescu, și al Profirei.
Educația timpurie și-a desfășurat-o în orașul natal, urmând mai întâi școala primară, apoi gimnaziul „Al. Donici”.
Lovinescu a arătat un interes profund pentru studiile clasice, interes care i-a ghidat pașii către „Liceul Internat” din Iași, unde a studiat între anii 1896 și 1899.
Această perioadă s-a încheiat cu începerea studiilor superioare la Facultatea de Litere a Universității din București, specializându-se în limbi clasice.
Aici și-a demonstrat competența academică prin elaborarea unei lucrări consacrate sintaxei latine, care i-a adus titlul de licențiat.
Cariera didactică și primii pași în literatură
După finalizarea studiilor universitare, Eugen Lovinescu a dedicat doi ani din viața sa carierei didactice, preluând funcția de profesor de liceu, inițial la Ploiești și ulterior la București.
Anul 1903 marchează debutul său publicistic cu un articol în suplimentul literar al ziarului „Adevărul”, începând astfel o călătorie prolifică în lumea literaturii române.
- Debut literar: 1903
- Activitate didactică: 1904 – 1906
- Publicații inițiale: „Pași pe nisip”, articole în „Epoca”
Studii la Paris și afirmarea în critica literară
Parisul a devenit următoarea destinație pentru Lovinescu în perioada 1906-1909, unde și-a continuat formarea academică prin obținerea titlului de doctor în litere.
Creativitatea și pasiunea pentru literatură l-au condus spre colaborarea cu revista „Convorbiri literare”, unde a publicat primele două volume de „Critice”.
Aceste contribuții i-au consolidat reputația și l-au poziționat ca un critic literar de referință.
- Studii pariziene: 1906 – 1909
- Doctorat în litere: 1909
- Volumul „Grigore Alexandrescu, viața și opera lui”
Perioada interbelică și contribuții literare majore
Anii interbelici au fost pentru Lovinescu o perioadă de aur, în care a publicat opere fundamentale, precum „Istoria literaturii române contemporane” și a dezvoltat teoria Sincronismului, subliniind necesitatea ca literatura română să se alinieze la curentele occidentale.
A fost de asemenea o perioadă marcată de activitatea sa la revista „Sburătorul”, care a avut un rol crucial în promovarea modernismului în literatura română.
- Opere fundamentale: 1926 – 1929
- Director al „Sburătorul”: 1919 – 1922; 1926 – 1927
- Romanele din ciclul Eminescu: „Mite”, „Bălăuca”
Viața personală și ultimii ani
Viața personală a lui Lovinescu a fost marcantă prin căsătoria cu Ecaterina Bălăcioiu în 1916 și nașterea fiicei sale, Monica Lovinescu, în 1923.
Relațiile sale interpersonale au fost influențate de o rigurozitate morală, care uneori a avut ca rezultat sacrificarea legăturilor amicale în favoarea principiilor estetice.
Anii finali ai vieții sale au fost umbriți de boală și de refuzuri din partea instituțiilor culturale, dar chiar și în aceste condiții, a continuat să publice și să contribuie la literatura română.
- Căsătorie și viață personală: 1916
- Divorț: 20 martie 1934
- Deces: 16 iulie 1943
| Anul | Eveniment |
|---|---|
| 1881 | Nașterea la Fălticeni |
| 1888-1892 | Școala primară în Fălticeni |
| 1892-1896 | Gimnaziul „Al. Donici“ |
| 1896-1899 | Liceul internat din Iași |
| 1899-1905 | Universitatea din București, licențiat în limbi clasice |
| 1904-1906 | Profesor de liceu la Ploiești și București |
| 1906-1909 | Studii la Paris, Doctorat în litere |
| 1910-1914 | Cursuri la Universitatea din București, profesor de limba latină la Liceul „Matei Basarab” |
| 1914-1916 | Colaborare la „Flacăra”, începe noua ediție din Critice |
| 1916 | Căsătorie cu Ecaterina Bălăcioiu |
| 1916-1918 | Refugiat în Moldova, locuiește la Odesa |
| 1918 | Întoarcere în București, editează „Lectura pentru toți” |
| 1920 | Apare romanul Lulu |
| 1923 | Publică romanul autobiografic Bizu, nașterea fiicei Monica |
| 1924-1925 | Istoria civilizației române moderne, ediția definitivă a Criticelor |
| 1926-1929 | Istoria literaturii române contemporane, romanul Viața dublă |
| 1930 | Primul volum de Memorii |
| 1934-1935 | Romanele din ciclul Eminescu: Mite, Bălăuca |
| 1934 | Divorț de Ecaterina Bălăcioiu |
| 1936 | Propus și respins ca membru al Academiei Române |
| 1938 | Pensionare de la „Liceul Mihai Viteazul” |
| 1942 | Monografia T. Maiorescu respinsă de Academia Română |
| 1943 | Apare lucrarea P.P. Carp, critic literar și literat; Publicarea manifestului Cercului literar din Sibiu; Deces |
Opere scrise de Eugen Lovinescu
Criticul literar
- Istoria civilizației române moderne (1924-1925)
- Istoria literaturii române contemporane (Volumele I-VI, 1926-1929)
- Critice, ediție definitivă (1925-1929)
- T. Maiorescu (Volumele I-II, 1940)
- T. Maiorescu și contemporanii lui (Volumele I-II, 1943-1944)
- T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943)
- Revizuiri (Publicat la Editura Paralela 45 în 2003, ediție îngrijită de Ion Simuț)
Memorialistul
- Memorii (Volumele I-III, 1932)
- Agende literare (Postume)
Romancierul și nuvelistul
- Nuvele florentine (1906), cunoscut și sub titlul ediției a doua, Crinul (1912)
- Aripa morții, roman (1913)
- Viața dublă, roman (1932)
- Ciclul de romane în care eroul este Mihai Eminescu: Mite (1934) și Bălăuca (1935), despre iubirile poetului pentru Mite Kremnitz și Veronica Micle
- Ciclul Bizu (alcătuit din romanele Bizu (1932); Patru (1932); Diana (1956, postum); Acord final, publicat inițial în Revista Fundațiilor Regale)
Dramaturgul
- De peste prag (1906)
- Lulu (1924), în colaborare cu Hortensia Papadat-Bengescu
Opere BAC de Eugen Lovinescu
- Despre modernismul lovinescian