Alexandru Lăpușneanul este o nuvela romantică istorică scrisă de scriitorul român Costache Negruzzi și publicată ulterior în 30 ianuarie 1840 în primul număr al revistei ieșene Dacia Literară.1
Evenimentele din nuvelă au loc în timpul celei de-a doua domnii a domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu.
Alexandru Lăpușneanul rezumat pe scurt
Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este o nuvelă istorică care explorează a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, caracterizată printr-o voință de fier și un dorință de răzbunare împotriva boierilor trădători.
Opera este structurată în patru capitole, fiecare marcând o etapă distinctă în evoluția domniei și a caracterului lui Lăpușneanul.
În primul capitol, Alexandru Lăpușneanul se întoarce la putere, înfruntând opoziția boierilor, pe care îi promite că îi va pedepsi, evidențiat prin replica emblematică „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”.
Al doilea capitol ilustrează consolidarea puterii lui Lăpușneanul, care recurge la violență extremă împotriva boierilor, confiscând bunurile și distrugând cetățile, în ciuda rugăminților soției sale, doamna Ruxanda, de a înceta masacrul.
Al treilea capitol dezvăluie planul diabolic al lui Lăpușneanul de a elimina boierimea moldoveană sub masca unei împăcări, culminând cu executarea în masă a boierilor la un ospăț și cu crearea unei piramide din capetele lor decapitate, un act menit să „lecuiască de frică” populația.
Ultimul capitol aduce declinul și moartea lui Lăpușneanul, care, grav bolnav și paranoic, ajunge să fie otrăvit de propria soție cu ajutorul boierilor supraviețuitori, punând capăt unei domnii de teroare.
Nuvela lui Negruzzi se remarcă prin explorarea temelor puterii, tiraniei, răzbunării și justiției, oferind o perspectivă critică asupra abuzului de putere și a consecințelor acestuia, într-un cadru istoric autentic și bine documentat.
Citește și: Alexandru Lăpușneanul comentariu
Alexandru Lăpușneanul rezumat pe capitole
Capitolul I
Primul capitol al nuvelei „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi introduce cititorul în atmosfera întoarcerii lui Alexandru Lăpușneanul pe tronul Moldovei, cu scopul de a-și recâștiga puterea și de a se răzbuna pe boierii trădători.
La graniță, este întâmpinat de patru boieri, care încearcă să-l descurajeze să revină, afirmând că poporul nu îl dorește înapoi.
Lăpușneanul, neclintit de avertismente, răspunde cu replica memorabilă „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” și promite pedepsirea boierilor pentru trădare. Această secvență subliniază determinarea domnitorului de a-și impune voința și autoritatea, în ciuda opoziției.
În ciuda încercărilor vornicului Moțoc de a-l înșela, sugerându-i să intre în Moldova fără armată și să se bazeze pe sprijinul boierilor, Lăpușneanul rămâne neclintit, evidențiindu-și astfel caracterul abil și neînfricat.
Capitolul II
În al doilea capitol, Alexandru Lăpușneanul își consolidează puterea în Moldova, prin instalarea sa la tron și eliminarea fizică a boierilor opozanți, confiscarea averilor acestora și incendierea cetăților, demonstrând o voință de fier și o dorință neînduplecată de răzbunare.
Soția unui boier executat îl acuză pe domnitor de cruzime și îi transmite doamnei Ruxanda, soția lui Lăpușneanul, un avertisment sumbru: „Ai să dai samă, Doamnă!”, care devine motto-ul acestui capitol și semnalează consecințele morale ale acțiunilor tiranice ale domnitorului.
În fața rugăminților doamnei Ruxanda de a înceta masacrul, Lăpușneanul promite un „leac pentru frică”, anticipând evenimentele sângeroase ce urmează să se desfășoare.
Capitolul III
În cel de-al treilea capitol al nuvelei „Alexandru Lăpușneanul”, domnitorul își continuă strategia de intimidare și pedeapsă împotriva boierilor, dar adoptă o tactică de fațadă pentru a-și masca intențiile.
Participarea sa la slujba religioasă și discursul plin de referințe biblice sunt menite să disimuleze adevăratul său caracter și să îi înduplece pe boieri să accepte o împăcare.
Însă, adevăratele sale intenții sunt dezvăluite în timpul ospățului organizat la palat, unde își execută planul de a-i elimina pe toți boierii prezenți, cu excepția lui Moțoc, pentru care avea pregătit un sfârșit diferit.
Mulțimea, adunată la poarta palatului și revendicând capul lui Moțoc ca țap ispășitor pentru nedreptățile suferite, este o ilustrare a manipulării maselor de către Lăpușneanul.
Motto-ul acestui capitol, „Capul lui Moțoc vrem…”, subliniază dorința de răzbunare a mulțimii și cruzimea domnitorului, care nu ezită să își sacrifice chiar și aliații pentru a-și menține puterea.
Finalul capitolului, unde Lăpușneanul ordonă construirea unei piramide din capetele boierilor executați, reprezintă apogeul terorii sale, încercând să „lecuiască de frică” prin teroare și pedeapsă.
Capitolul IV
Ultimul capitol al nuvelei marchează declinul puterii lui Alexandru Lăpușneanul și consecințele tiraniei sale. Îmbolnăvirea sa la cetatea Hotinului dezvăluie vulnerabilitatea domnitorului, iar momentele de delir în care cere să fie călugărit sunt rapid înlocuite de amenințări de moarte împotriva tuturor celor care îl înconjoară, inclusiv propriul său copil.
Replica „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” devine motto-ul acestui capitol și reflectă disperarea și paranoia care îl cuprind pe Lăpușneanul în fața morții iminente.
Boierii Spancioc și Stroici, scăpați de măcel datorită absenței lor la ospăț, o conving pe doamna Ruxanda că otrăvirea domnitorului este singura soluție pentru a salva țara de la un nou val de teroare.
Decizia doamnei Ruxanda de a accepta otrăvirea soțului ei evidențiază un act de curaj și disperare, punând capăt domniei tiranice a lui Lăpușneanul.
Moartea domnitorului, chinuit de dureri, simbolizează sfârșitul tragic al unui conducător care a guvernat prin frică și violență, dar care, în cele din urmă, cade pradă propriilor sale metode.
Alexandru Lăpușneanul rezumat pe momentele subiectului
Expozițiune
Opera începe prin stabilirea cadru temporar și spațial: ultimii cinci ani ai domniei lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, un domnitor caracterizat prin cruzime.
Se introduce conflictul inițial când Lăpușneanul se întoarce pentru a-și recâștiga tronul, în ciuda opoziției boierilor și a poporului, evidențiată de replica lor: „norodul nu te vrea, nici te iubește”.
Intrigă
Rezistența lui Lăpușneanul față de refuzul poporului și al boierilor se manifestă printr-o replică definitorie pentru personalitatea sa: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu, și dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pre voi, și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”. Aceasta marchează decizia sa de a-și impune voința cu orice preț.
Desfășurare
Lăpușneanul își consolidează puterea, înlăturându-l pe Tomșa și manifestându-și tirania prin acte de violență, inclusiv arderea cetăților pentru a preveni conspirații.
Promisiunea făcută Doamnei Ruxanda că va arăta boierilor „un leac de frică” prefigurează tragedia ce urmează.
Punct culminant
Momentul culminant este atins în timpul ospățului fatal organizat de Lăpușneanul, unde, sub pretextul unei reconcilieri, acesta ordonă uciderea boierilor.
Scena este marcată de cinismul și cruzimea domnitorului, culminând cu replică boierului Veveriță: „de a nu mai strica pe boieri și a bântui norodul…”, care servește drept pretext pentru masacru.
Deznodământ
Ultima parte a operei ilustrează consecințele faptelor lui Lăpușneanul, care, în Hotin, se îmbolnăvește grav.
În ciuda promisiunii de a nu mai ucide, se menține prin tortură și este în cele din urmă otrăvit de propria familie, cu ajutorul lui Spancioc și Stroici, pentru a salva viitorul lui Bogdan, fiul său.