Caracterizare directă
Doamna Ruxanda, soția domnitorului Alexandru Lăpușneanul, este prezentată în nuvela Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi ca un personaj secundar, de tip romantic, a cărui caracterizare se construiește în antiteză cu figura soțului său: blândețe versus cruzime, caracter slab versus caracter tare, demonic versus angelic.
Originea ei nobilă, ca descendentă a lui Ștefan cel Mare, și căsătoria cu Lăpușneanul, „ca să atragă inimile norodului”, subliniază statutul social înalt și nobil al personajului.
Descrierile directe din text pun accent pe frumusețea și vestimentația ei, care denotă grandoare și măreție: „Părul ei după moda de atunci, se împărțea pe umerii și spatele său. Figura ei avea acea frumusețe, care făcea odinioară vestite femeile Românei.”, evidențiindu-se prin haine și bijuterii scumpe: „Peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendraș albastru, blănit cu samur […] era închisă cu un colan de aur, ce se încheia cu mari paftalme de matostat, împregiurate cu petre scumpe, iar pe gurmanjii ei atârna o salbă cu multe șiruri de mărgăritar”.
Caracterizare indirectă
Prin comportamentul, gesturile și relația cu ceilalți, Ruxanda revelează o personalitate profundă și complexă.
În relația cu soțul său, doamna Ruxanda manifestă iubire și respect, numindu-l „bunul meu domn”, în timp ce Lăpușneanul, frustrat de cutezanța ei, o numește peiorativ „muiere nesocotită”. Această dinamică evidențiază contrastul între caracterul ei blând și cel impulsiv și crud al soțului.
Sensibilitatea și empatia ei se arată în momentul în care leșină la vederea piramidei de capete ale boierilor omorâți, un „leac de frică” promis de soțul său, și în dorința constantă de a vedea încetarea violenței și a omorurilor.
Deruta și impulsivitatea Ruxandei se manifestă în mod decisiv atunci când, influențată de boieri și mânată de instinctul matern, decide să își otrăvească soțul pentru a-și proteja fiul.
Acest act subliniază tranziția personajului de la o poziție de aparentă subordonare și vulnerabilitate, la una de forță și decizie, evidențiind complexitatea caracterului său.
Portret fizic
Descrierea fizică a doamnei Ruxanda este realizată cu precădere prin intermediul vestimentației sale regale și al frumuseții sale clasice, tipic românești.
Aspectul său exterior reflectă statutul social înalt și grandoarea. „Părul ei după moda de atunci, se împărțea pe umerii și spatele său” sugerează o modă rafinată și o preocupare pentru eleganță, caracteristici ale unei femei de curte nobilă.
Frumusețea ei, menționată ca fiind emblematică pentru femeile române ale epocii, „Figura ei avea acea frumusețe, care făcea odinioară vestite femeile Românei”, subliniază atât trăsăturile fizice armonioase, cât și o distincție naturală.
Vestimentația sa, detaliată prin elemente precum „zobonul de stofă aurită”, „benișelul de felendraș albastru, blănit cu samur”, completată de bijuterii valoroase, „colan de aur” și „salbă cu multe șiruri de mărgăritar”, conferă un portret vizual opulent și demn de statutul ei regal.
Portret moral
Din punct de vedere moral, doamna Ruxanda este prezentată ca un personaj profund empatic, caracterizat prin blândețe și o inclinație spre pace și armonie, în contrast evident cu brutalitatea și impulsivitatea soțului său.
Empatia și sensibilitatea sa sunt evidențiate în momentul în care reacționează cu leșin la vederea grozăviilor comise de Lăpușneanul, „leacul de frică” promis de acesta, demonstrând o incapacitate de a tolera violența și cruzimea.
Respectul și iubirea față de soț, manifestate chiar și în condiții de tensiune, indică o loialitate și un devotament profund, chiar și când aceasta este confruntată cu decizii care contravin propriei morale.
În ciuda blândeții sale native, Ruxanda dovedește o putere interioară remarcabilă în momente cruciale, luând decizii grele care reflectă un conflict moral profund.
Decizia de a-și otrăvi soțul, deși este mânată de dorința de a-și proteja fiul și de a opri suferința poporului, evidențiază o tranziție dramatică de la pasivitate la acțiune decisivă.
Acest act subliniază complexitatea morală a personajului, care, deși inițial pare dominat de o natură pașnică și empatică, demonstrează capacitatea de a recurge la măsuri extreme pentru a asigura binele mai mare.
Astfel, portretul moral al doamnei Ruxanda surprinde prin contrastul între poziția ei inițială, de femeie blândă, sensibilă și dedicată soțului și fiului său, și evoluția sa către o figură de forță morală capabilă de acțiuni decisive în momente de criză.
Această dualitate a caracterului său oferă o imagine complexă și nuanțată, care îmbogățește textura narativă a operei și aduce în prim plan teme universale precum sacrificiul, puterea interioară și lupta dintre bine și rău.
Alte personaje din operă: Moțoc.
Citește și: Alexandru Lăpușneanul comentariu