Costache Negruzzi – viața și opere

de

în

Biografie Costache Negruzzi

Începuturile în Moldova

Costache Negruzzi, o personalitate marcantă a politicului și literaturii românești din era pașoptistă, a văzut lumina zilei în anul 1808, în satul Trifești din apropierea Iașilor.

Descendent al unei familii de răzeși, cu tatăl boier și mamă de origine nobilă, a rămas orfan de mamă la doar un an de la naștere.

Educația și Exilul în Basarabia

După ce a învățat greaca de la un dascăl elen și româna în mod autodidact, tânărul Negruzzi a fost martor la mișcările revoluționare din 1821, fapt care l-a forțat să se refugieze în Basarabia împreună cu tatăl său.

Acolo l-a întâlnit pe Pușkin și a fost influențat de literatura rusă și franceză, începându-și parcursul literar cu traduceri și creații proprii.

Ascensiunea Politică și Literară

Din poziția sa de copist la visterie, Negruzzi a intrat în viața politică, iar prin publicații precum traduceri din Voltaire și Marmontel, a devenit cunoscut în cercurile literare.

Poemul său, „Aprodul Purice”, a fost un protest voalat la adresa autorităților vremii.

Activismul său i-a adus funcții importante, inclusiv pe cea de primar al Iașilor în 1840, însă a rămas în afara mișcării revoluționare din 1848, revenind mai târziu în serviciul statului ca judecător și director al finanțelor sub domnia lui Cuza.

A trecut în neființă în 1868, fiind înmormântat în satul său natal.

Opera Literară a lui Costache Negruzzi

Debutul și Traducerile

Negruzzi a debutat cu traduceri ale operelor lui Pușkin și Hugo, străduindu-se să transfere în românește dificultatea versurilor originale. A tradus de asemenea satirele lui Antioh Cantemir și a colaborat cu Alexandru Donici.

Poezia și Proza Originală

Deși a scris și poezii originale, Negruzzi este mai bine cunoscut pentru proza sa. „Aprodul Purice” a fost o încercare de epopee, descriind un episod din istoria Moldovei, iar lucrările sale în proză reflectă o diversitate tematică, de la amintiri personale la satire sociale și nuvele istorice.

Contribuții în Teatru și Critică Literară

Negruzzi a fost de asemenea un teatru important, traducând piese și scriind opere originale.

A participat la discuții lingvistice și critice, exprimând opinii moderate și susținând idei de progres în limba și literatura română.

Scrisorile sale oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții culturale și sociale din acea perioadă.

Portretul lui Negruzzi de Gheorghe Sion

Gheorghe Sion i-a lăsat lui Negruzzi un portret memorabil, ilustrându-i vasta cultură, memorie extraordinară și cunoașterea limbilor străine, precum și ascensiunea sa socială remarcabilă în rândurile aristocrației românești.

Cronologia Vieții lui Costache Negruzzi

Momentul Nașterii și Primele Experiențe

Negruzzi s-a născut în 1808, a învățat greaca și franceza în copilărie și a avut contacte timpurii cu literatura prin întâlnirea cu Pușkin și prin autoeducație.

Cariera și Operele Principale

A ocupat funcții administrative începând cu 1825, a tradus și a publicat lucrări semnificative în literatura română, și a contribuit la dezvoltarea teatrului național.

Sfârșitul Vieții și Recunoașterea Postumă

A decedat în 1868, lăsând în urma sa un moștenire culturală profundă și a fost onorat ca membru al Societății Academice Române.

Mormântul și Memoria lui Negruzzi

Mormântul lui Negruzzi, situat în curtea bisericii din Hermeziu, stă mărturie a respectului de care se bucură și astăzi pentru contribuția sa la cultura română.

Opere scrise de Costache Negruzzi

Fragmente istorice

  • „Alexandru Lăpușneanu” (1840)
  • „Aprodul Purice” (1837)
  • „Sobieski și românii” (1845)
  • „Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” (1839)
  • „Cântec vechi” (1843)

Poezii

  • „Reverii” (1837)
  • „Domnul P. Prunco” (1837)
  • „Melancolie” (1838)
  • „Gelozie” (1840)
  • „La Maria” (1839)
  • „Fabulă” (1839)
  • „Ursu și oaspeții săi”
  • „Lupu și mielu”
  • „Cucoșu și puica”
  • „Potârnichea și rândunica”
  • „Marșul lui Dragoș” (doină) (1848)
  • „Doină nouă” (1842)
  • „Eu sunt român…” (1855)
  • „Princesei Catinca Conaki Vogoride” (1856)
  • „Strofe dedicate D-nei Smaranda Docan” (1892)
  • „Potopul” (1837)
  • „Floarea, Florărița româncă” (după Levitschnigg) (1869)
  • „Dervișul”
  • „Uriașul Daciei”
  • „Disțărare șlicului”
  • „Întâia noapte a lui Iung”
  • „Inscripții”
  • „Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza”
  • „Enigmă”

Teatru

  • „Cârlanii, vodevil într-un act” (1849)
  • „Muza de la Burdujăni” (1851)
  • „Crispin, rivalul stăpânului său”
  • „Proză”
  • „Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu”
  • „Moralicești haractiri”
  • „Moartea lui Lumânărică”
  • „Pentru bărbatul cel greu cari, luând o femeie guralivă, să duci să cei moarte la giudecată”
  • „Idilie”
  • „Noapte”
  • „Ducesa Milanului”
  • „Chelestina”
  • „Cârjaliul”

Opere incluse în programa de Bacalaureat de Costache Negruzzi