Ioan Slavici este recunoscut ca fiind cel mai important prozator român, fiind unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale. Activitatea sa literară a avut loc în perioada de tranziție de la sfârșitul secolului al XIX-lea la începutul secolului al XX-lea. Deși este cunoscut în special pentru nuvelele sale, opera sa cuprinde și numeroase romane, povestiri, drame, comedii și povești. Una dintre poveștile sale celebre este „Ileana cea șireată”.
Această operă spune povestea clasică a unui împărat care avea trei fiice, toate trei frumoase, dar una dintre ele, Ileana, ieșea în evidență. Înainte de a pleca la război împotriva unui alt împărat, tatăl le-a chemat pe fiice pentru a le da sfaturi. Fiecăreia i-a oferit câte o floare, o păsărică și un măr, și le-a spus că testul credinței lor va sta în aceste daruri. Împăratul cu care era în război avea și el trei fii, care și-au propus să fure credința fetelor. Ei au încercat să le seducă, dar Ileana i-a învins pe toți.
După ce fiii împăratului vecin au încercat să o păcălească pe Ileana, aceasta a reușit să îi învingă pe toți, iar în cele din urmă s-a căsătorit cu fiul cel mic al împăratului vecin. Cei doi au trăit fericiți împreună pentru tot restul vieții.
Împăratul, la întoarcerea sa, a fost impresionat de viclenia și credința Ilenei, iar celelalte două fiice au fost pedepsite pentru încercările lor de a o păcăli. Astfel, povestea lui Ileana cea șireată a devenit un exemplu de credință și viclenie în fața încercărilor și a răutății.