„Codin” este un roman scris de Panait Istrati și a fost publicat pentru prima dată în 1926 în limba franceză. Noul roman a fost publicat în limba română nouă ani mai târziu, în 1935. Cartea face parte din ciclul de povestiri ale lui Adrian Zografi, care mai include și alte proze ale autorului, cum ar fi „Chira Chiralina”, „Unchiul Anghel” și „Haiducii”.
Acțiunea romanului se desfășoară în timpul copilăriei lui Adrian Zografi, care este alter-ego-ul lui Panait Istrati. Codin, pe numele său real Călin, este un cuțitar din Brăila, pe care micul Adrian îl întâlnește în mahalaua cuțitarilor, Comorofca, la vârsta de opt ani. Nimeni nu-l plăcea pe Codin, singurul său interlocutor bine intenționat fiind micul Adrian. Codin fusese condamnat la zece ani de închisoare pentru omorârea unui prieten și lucrează acum ca hamal în port.
Adrian îl cunoaște pe Codin și încep o prietenie, iar treptat, băiatul află tot mai multe despre viața și suferințele lui Codin. Părinții lui Codin erau bogați și zgârciți și s-au purtat groaznic cu el, ceea ce l-a făcut pe Codin să devină crud și să dezvolte un mecanism de autoapărare. În timpul povestirii, Codin îl convinge pe Adrian să-i fie prieten, dar mama băiatului nu ar fi niciodată de acord, așa că Codin renunță.
În ciuda acestui fapt, cei doi devin prieteni și se sprijină unul pe celălalt în timpul unei epidemii de holeră. Codin își pierde încrederea în oameni după ce un alt prieten îl trădează, iar în final, el îl ucide pe trădător. Căutat de poliție, Codin fuge și trăiește în sălbăticie pentru o perioadă, dar se întoarce pentru a-l revedea pe Adrian, fiind ulterior ucis de propria mamă.
„Codin” este un roman inspirat din realitate, iar autorul a întâlnit personal personajul principal, care a existat cu adevărat în Brăila. Panait Istrati a construit un personaj complex, a cărui faimă ascundea multe adevăruri dureroase, arătând astfel că răul făcut cuiva se perpetuează cu repeziciune.