Tudor Arghezi a fost unul dintre cei mai importanți autori români din perioada interbelică. El a devenit un simbol al literaturii moderniste datorită scrierilor sale pline de diversitate tematică și expresivitate. Arghezi nu s-a limitat doar la poezie, ci a scris și proză, inclusiv volumul „Cartea cu jucării„, dedicat copiilor săi, Mițu și Baruțu.
Povestea „Cheile” este una comică și surprinde un episod amuzant din viața familiei Arghezi. Copiii sunt nemulțumiți că sunt prea mici și nu au acces la lucrurile de adulți, cum ar fi cheile de la dulapuri, mustățile tatălui sau fustele mamei. Însă, într-o zi, găsesc o ușă de la un dulap întredeschisă și decid să exploreze. Dar, spre surprinderea lor, nu găsesc decât haine și cutii în dulapul respectiv.
Cu determinare, cei doi copii își găsesc o soluție ingenioasă pentru a ajunge la cutii, dar sfârșesc prin a răsturna întregul dulap peste ei. După patru zile de dezordine și vânătăi, copiii sunt chemați la „procesul” de judecată, unde sunt acuzați de „vandalism”. Sentința este ca ei să primească toate cheile din casă și toate sarcinile părinților, pentru a învăța cum este viața de adult.
Cu toate acestea, atunci când încearcă să folosească cheile pentru a deschide diverse încăperi, descoperă că nicio cheie nu se potrivește. Dezamăgiți, copiii înapoiază cheile părinților și înțeleg că viața de adult nu este atât de simplă pe cât părea.
Această povestire reflectă nu doar umorul și aventurile copiilor, ci și moralitatea și perspectiva lui Arghezi asupra vieții de familie. Pentru el, viața sa personală a fost o sursă puternică de inspirație, lucru evidențiat și în numeroasele sale volume de poezii.