Cerșetorul” este o nuvelă scrisă de Liviu Rebreanu, un autor celebru în literatura română pentru abilitatea sa de a analiza în profunzime structura psihică a personajelor și pentru talentul său de fin psiholog. Această operă a fost publicată în volumul intitulat „Golanii (nuvele și schițe)” în aprilie 1916.
În incipitul nuvelei, doctorul Ispas călătorește într-un automobil către satul Ciolănești, unde se spune că există o epidemie de scarlatină. Medicul oftalmolog este descris ca fiind blând și generos, oferind consultații fără a cere bani în schimbul lor. În timp ce se apropie de sat, simte foame și oprește la o cârciumă sărăcăcioasă, unde se întâlnește cu un cerșetor orb. După ce îi dă bani, Ispas descoperă că orbirea cerșetorului nu este permanentă și îi oferă să-l consulte la București, fără a-i percepe vreun cost.
Cerșetorul se prezintă la spital și este operat cu succes. După vindecare, când revine pentru o consultație de rutină, medicul este fericit să-l vadă recuperat. Cu toate acestea, cerșetorul mărturisește că ar prefera să fie orb din nou, deoarece îi era mai ușor să cerșească atunci când era bolnav. Acest lucru îl înfurie pe doctor, care ajunge să-l izgonească violent pe cerșetor din spital.
Nuvela „Cerșetorul” oferă o perspectivă complexă asupra naturii umane și a diferențelor de percepție în ceea ce privește demnitatea și traiul decent. Autorul reușește să surprindă cititorul prin finalul neașteptat al poveștii, ilustrând discrepanța dintre percepțiile celor doi protagoniști în ceea ce privește viața și demnitatea umană.