Romanul „Craii de Curtea-Veche” a fost publicat în anul 1929 la editura „Cartea românească” și este scris de Mateiu Caragiale, fiul celebrului scriitor și dramaturg Ion Luca Caragiale. Acesta reprezintă vârful carierei literare a autorului și reflectă mai mult de douăzeci de ani de muncă asiduă.
Structura romanului este asemănătoare unei nuvele de lungime considerabilă și este împărțit în patru părți: „Întâmpinarea crailor”, „Cele trei hagialâcuri”, „Spovedanii” și „Asfințitul crailor”. Personajele principale sunt personajul-narator și camarazii săi, cunoscuți sub numele de „craii de Curtea-Veche”, patru indivizi reprezentativi pentru societatea bucureșteană a vremii.
Romanul începe cu personajul-narator (cel mai tânăr dintre crai) care primește o scrisoare de la tatăl său, îndemnându-l să-și schimbe stilul de viață boem și lipsit de sens. Cu toate acestea, protagonistul nu prea ia în seamă sfaturile și dojanele tatălui său. El se întâlnește apoi cu cei trei prieteni ai săi la un birt, unde aflăm despre prietenia lor și despre atracția lui Pașadia pentru o evreică pe nume Rașela.
A doua parte a cărții prezintă portretul lui Pantazi, un individ solitar și misterios. Prietenii săi descoperă că Bucureștii rămăsese credincios vechei sale datini de stricăciune. Pașadia le povestește întâmplări din secolul al XVIII-lea, evidențiind paralelele dintre desfrâul din trecut și cel prezent.
Partea a treia a romanului îl are pe Gore Pirgu drept ghid, iar naratorul dezvăluie că acesta este un personaj extrem de periculos, dar și un bun cunoscător al vieții. Aflăm și despre ocupațiile suspecte ale lui Pașadia, care duc la zvonuri despre spionaj pentru o putere străină.
În „Spovedanii”, Pantazi povestește prietenului său despre viața sa, care a fost marcată de pierderea mamei și de o serie de evenimente nefericite. Pașadia, la rândul său, se confesează și el, dezvăluind planuri de răzbunare și dorința de a-și distruge scrierile.
Ultima parte a romanului începe cu moartea tatălui lui Gore Pirgu și continuă cu schimbările surprinzătoare prin care trec personajele. Pantazi se îndrăgostește de Ilinca Arnoteanu, dar aceasta moare curând, iar Pașadia este implicat într-un scandal cu consecințe tragice. Romanul se încheie cu plecarea lui Pantazi din țară și descoperirea morții lui Pașadia și a bătrânei Corcodușa.
„Craii de Curtea-Veche” oferă o privire profundă asupra societății bucureștene din secolul al XIX-lea și este mai mult o contemplare a acesteia decât o simplă relatare a evenimentelor. Romanul a fost ecranizat în 1995, sub regia lui Mircea Veroiu.