Liviu Rebreanu, prozator și dramaturg, a fost unul dintre pilonii fundamentali ai literaturii române moderne.
Acesta s-a născut la 27 noiembrie 1885, în Târlișua, județul Bistrița-Năsăud.
Viața și opera sa reflectă trăiri profunde și complexități ale societății românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, marcând un punct de cotitură în evoluția romanului românesc.
Viața lui Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu, născut pe 27 noiembrie 1885 în Târlișua, Bistrița-Năsăud, și-a început viața într-o familie numeroasă, fiind primul din cei 14 copii ai unui învățător și ai Ludovicăi (născută Diuganu).
Viața lui timpurie și studiile îl pregătesc pentru o carieră literară prolifică, marcându-se prin contribuții semnificative în literatura română.
Rebreanu este considerat întemeietorul romanului modern românesc și unul dintre cei mai importanți scriitori români din secolul al XX-lea, cu opere reprezentative precum „Ion” și „Răscoala”.
După absolvirea gimnaziului în Năsăud și studii ulterioare la Academia Militară din Budapesta, Rebreanu a avut o scurtă carieră în armata austro-ungară, înainte de a se dedica scrierii.
Debutul său literar a avut loc în 1908, cu nuvela „Codrea”. Urmează o perioadă de dificultăți, inclusiv o detenție la cererea guvernului budapestan și eforturi de stabilire a unei cariere literare la București.
Succesul său literar vine odată cu publicarea romanului „Ion” în 1920, lucrare care pune bazele realismului obiectiv în literatura română.
Opera sa vastă cuprinde nu numai romane sociale și psihologice, ci și lucrări de teatru și romane polițiste.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Pădurea spânzuraților” (1922), „Adam și Eva” (1925), și „Ciuleandra” (1927), precum și lucrări dramatice precum „Cadrilul” (1919) și „Apostolii” (1926).
Romanul „Ion” și „Pădurea spânzuraților” sunt inclusiv în programa pentru bacalaureat, evidențiind importanța și relevanța continuă a operei sale pentru literatura și educația românească.
Pe 1 septembrie 1944, Liviu Rebreanu încetează din viață la Valea Mare, Ștefănești, Argeș, la vârsta de 59 de ani, lăsând în urmă un patrimoniu literar de necontestat.
Ulterior, rămășițele sale pământești au fost transferate la Cimitirul Bellu din București, unde se odihnește alături de alte personalități marcante ale culturii române.
Perioadă | Evenimente Cheie | Opere Semnificative | Contribuții Culturale |
---|---|---|---|
1885-1900 | Naștere în Târlișua, începutul educației și influențe timpurii din familia iubitoare de artă. | Influențe timpurii în lucrările ulterioare. | Formarea caracterului ce va influența scrierile viitoare. |
1900-1910 | Educație formală și începuturi în scriere, incluzând teatru și primele lucrări în maghiară. | Primele experiențe cu dramaturgia și scrierile în maghiară. | Diversificarea intereselor literare și culturale. |
1910-1920 | Serviciu militar, probleme financiare și legale, întoarcerea în România, începutul carierei literare. | Lucrări timpurii în detenție, abordarea realismului. | Definirea viziunii literare și maturizarea artistică. |
1920-1944 | Publicarea operelor majore ‘Ion’, ‘Pădurea spânzuraților’, ‘Răscoala’, și recunoașterea națională. | ‘Ion’, ‘Pădurea spânzuraților’, ‘Răscoala’. | Consolidarea realismului în literatura română și portretizarea societății. |
Operele lui Liviu Rebreanu
Teatru
- „Cadrilul” (1919)
- „Plicul” (1923)
- „Apostolii” (1926)
Romane sociale
- „Ion” (1920)
- „Crăișorul” (1929)
- „Răscoala” (1932)
- „Gorila” (1938)
Nuvele
- „Catastrofa” (1921)
- „Norocul” (1921)
- „Cuibul visurilor” (1927)
- „Cântecul lebedei” (1927)
- „Ițic Ștrul, dezertor” (1932)
- „Golanii” (Data publicării nu a fost specificată)
Romane psihologice
- „Pădurea spânzuraților” (1922)
- „Adam și Eva” (1925)
- „Ciuleandra” (1927)
- „Jar” (1934)
Romane polițiste
- „Amândoi” (1940)