Tren de plăcere” este o povestire scrisă de Ion Luca Caragiale. Povestea începe cu familia Georgescu care se pregătește să plece la Sinaia, dar se văd nevoiți să ia și gramamà, precum și pe micul Ionel, fiindcă le promisese acestuia să îl ducă cu ei. Soția, Mița Georgescu, se îmbracă cu grijă și cochet, în timp ce coana Anica, mama lui Mița, poartă haine negre de doliu. Ionel, fiind un copil atent la detalii, primește un costum de ofițer de vânători, complet cu sabie și toate accesoriile.
Domnul Georgescu se impacientează din cauza întârzierii gramamà și o grăbește, îndrumând-o să ia tramvaiul spre gară, deoarece trenul este pe cale să plece. În timp ce ei se urcă într-o birjă pentru a ajunge la gară, gramamà ajunge în ultimul moment, gâfâind. Deși biletele pentru dl. Georgescu și Mița fuseseră cumpărate la clasa I, pentru coana Anica s-a achiziționat un bilet doar dus-întors la clasa a III-a. Cei patru se despart cu un plan clar pentru a-și rezerva camere la Sinaia: dl. Georgescu și Mița la Regal, iar coana Anica la o vilă mai aproape de gară.
După sosirea în Sinaia, soții Georgescu se îndreaptă spre parc, în timp ce coana Anica caută o cameră la Mazăre. Când se înnoptează și Ionel începe să fie flămând, dl. Georgescu pleacă să caute coșul cu mâncare lăsat în grija soacrei. Cu micul Ionel în urma sa, începe să o caute pe coana Anica, dar fără succes. Obosit și neliniștit, se întoarce în parc, dar nu o găsește nici pe Mița. Îl găsește pe un bărbat care îi spune că Mița și Ionel au plecat în căutarea coanei Anica. După căutări nereușite, dl. Georgescu se întoarce în parc, unde o găsește pe coana Anica. Află de la ea că în cele din urmă au găsit cazare la Măndica Vasilescu, iar copilul doarme deja.
Ei pleacă în căutarea Miței, crezând că aceasta este la Oppler. Dar nu o găsesc acolo, nici la Măndica. Află că Mița a plecat la Sfânta Ana cu o trupă de petrecăreți, iar coana Anica îi sugerează să li se alăture, dar dl. Georgescu refuză. Furios și obosit, el cere coșul cu mâncare și cei doi se retrag să mănânce și să se odihnească. Trupa se întoarce spre dimineață, dar nu de la Sfânta Ana, ci de la Urlătoare, iar dl. Georgescu este recunoscător că nu s-a dus după ei. Petrecerea și compania locotenentului Mișu rămân întipărite în memorie Miței, care suspină după timpul petrecut la Sinaia, în dormitorul ei din București.