„Românii supt Mihai Voievod Viteazul” este o lucrare istorică semnificativă scrisă de Nicolae Bălcescu, care se concentrează pe domnia lui Mihai Viteazul și impactul său asupra istoriei românilor în perioada 1593-1600. Publicată în 1877, opera a fost bine primită de contemporanii săi, inclusiv de către Mihai Eminescu.
Inițial, opera urma să aibă șase părți, dar numai patru au fost finalizate, iar a cincea parte, intitulată „Mirăslău”, este aproape completă. Nicolae Bălcescu a explorat numeroase aspecte ale domniei lui Mihai Viteazul și a influenței sale asupra poporului român, detaliind evenimente semnificative și luptele conduse de acesta.
Portretul domnitorului evidențiază figura sa impunătoare și victoriile sale, precum și eforturile de a uni Moldova și Transilvania. Cu toate acestea, căderea lui Mihai Viteazul este atribuită atât factorilor externi, cât și factorilor interni, inclusiv trădării din partea celor din jurul său și a unor decizii controversate luate în timpul domniei sale.
„Românii supt Mihai Voievod Viteazul” este considerată capodopera lui Nicolae Bălcescu și a fost laudată pentru patriotismul său și pentru modul în care a redat istoria românilor. Această lucrare a fost descrisă de istoricul A.D. Xenopol drept „un cap-de-operă în limba română” datorită calităților sale remarcabile.