Titlul nuvelei scrise de Liviu Rebreanu, „Cuibul visurilor”, a fost publicat pentru prima dată în 1927 și este povestea unui personaj-narator care se întoarce în satul său natal, Vărarea, după o lungă perioadă petrecută departe. Povestea debutează într-un tren care se îndreaptă spre Valea Someșului, iar personajul-narator își amintește de copilăria sa și de încercările repetate de a găsi fericirea departe de casă.
Pe măsură ce trenul se apropie de sat, entuziasmul personajului crește și el își amintește de momentele fericite și triste petrecute acasă. El își imaginează o călătorie imaginară în timp și își amintește de prieteni, de părinți și de vecini. Autorul schițează portretele părinților săi, evidențiind relația sa cu aceștia și cu ceilalți oameni din sat.
Ajuns în Vărarea, protagonistul este dezamăgit să constate că totul s-a schimbat, iar prietenii săi au murit. El înțelege că soluția nu este să se întoarcă în trecut, ci să privească înainte pentru a găsi fericirea. Astfel, povestea transmite un mesaj profund despre căutarea fericirii și despre acceptarea schimbării.
Astfel, „Cuibul visurilor” oferă o perspectivă emoționantă asupra dorului de casă și a relațiilor cu cei dragi, subliniind importanța de a privi spre viitor pentru a găsi fericirea.