Romanul „Fontana di Trevi” este creat de Gabriela Adameșteanu și a fost publicat pentru prima dată în 2018. Acesta este ultimul roman dintr-un ciclu început în 1975 cu „Drumul egal al fiecărei zile” și continuat în 2010 cu „Provizorat”, având aceeași protagonistă, Letiția Branea.
În primul roman, Letiția se confruntă cu amenințarea identității politice a familiei sale, iar în al doilea roman, ea trăiește o viață precaută și se implică într-o relație adulterină. În „Fontana di Trevi”, Letiția este prezentată ca o femeie matură, blocată într-un mariaj lipsit de viață cu Petru, un bărbat cu o atitudine cinică și o stare generală de neputință. Ea revine în România pentru a revendica o moștenire de familie și se confruntă cu perspective politice asupra Europei, prezentate în roman.
Letiția a visat să devină scriitoare, dar a ales să părăsească țara pentru a trăi în Germania și apoi în Franța, unde lucrează ca kinetoterapeut. Ea speră să recupereze proprietățile familiei confiscate de statul comunist din România și revine adesea în țară pentru a se regăsi.
Viața Letiției a fost marcată de dificultăți, inclusiv un avort ilicit și lupta împotriva cancerului în stadiu terminal al fiicei prietenilor săi. Romanul se încheie cu dilema Letiției referitoare la viitorul său incert și teama ei de bătrânețe.
„Fontana di Trevi” este considerat unul dintre cele mai impresionante proiecte epice din literatura română, iar construcția personajului Letiția Branea ilustrează problemele societății românești într-un mod memorabil.