Viața lui Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, născut pe 31 martie 1933 în Ploiești, România, este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, fiind recunoscut atât de critica literară, cât și de publicul larg pentru opera sa.
Poet, scriitor și eseist, Stănescu a fost ales membru post-mortem al Academiei Române și a primit numeroase premii, inclusiv Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder”.
Opera sa aparține neomodernismului românesc din anii 1960 – 1970 și este caracterizată de o profundă inovație lingvistică și poetică.
Familia sa are rădăcini în țăranii prahoveni, tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, devenind meșteșugar și comerciant în Ploiești.
Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, era de origine rusă, fiica unui fizician și general, Nikita Cereaciuchin, care s-a refugiat în România după Revoluția din Octombrie.
Nichita a studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, urmat de Facultatea de Filologie a Universității din București între 1952 – 1957.
Viața sa personală a fost marcată de trei căsătorii, cu Magdalena Petrescu, Doina Ciurea și, în final, cu Todorița (Dora) Tărâță. Stănescu a avut o relație complicată cu alcoolul, care i-a agravat problemele de sănătate, ducându-l la moarte în 13 decembrie 1983.
Opera sa vastă include volume precum „Sensul iubirii” (1960), „11 elegii” (1966), și „Necuvintele” (1969), lucrare care i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor.
A colaborat la revistele „Luceafărul” și „România literară”, fiind un redactor-șef adjunct respectat. Volumul „Epica Magna” publicat în 1978, i-a adus premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.
Critica literară a subliniat caracterul inovator al operei lui Stănescu, acesta fiind văzut ca un spirit fondator care a reinventat poezia prin reconsiderarea cuvântului, dându-i acestuia valoarea primordială, biblică, a Logosului.
Opera sa este văzută ca o epopee lirică, fragmentară și modernă, care explorează mitologia eului originar.
| Perioadă | Eveniment | Realizări | Note |
|---|---|---|---|
| 1933 | Nașterea în Ploiești, România | Fiu al unui român și al unei rusoaice refugiate | |
| 1944-1952 | Educație la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești și la Universitatea din București | Pune bazele carierei sale literare | |
| 1952 | Prima căsătorie cu Magdalena Petrescu | Căsătorie și începutul vieții personale adulte | Divorț după un an |
| 1957 | Debut literar în revistele „Tribuna” și „Gazeta literară” | Primul volum publicat, ‘Sensul iubirii’ | Debut remarcabil în literatura română |
| 1960-1983 | Cariera literară prolifică și recunoașterea internațională | Multiple premii literare, inclusiv Premiul Herder și ‘Mihai Eminescu | Consacrare națională și internațională |
| 1977-1983 | Probleme de sănătate și lupta cu dependența de alcool | Deces la 13 decembrie 1983 | Sfârșitul vieții marcat de dificultăți personale |
| Postum | Publicații postume și recunoașterea operei sale | Moștenirea continuă prin publicații și omagii | Recunoașterea durabilă a talentului său |
Opere scrise de Nichita Stănescu
Opere de Nichita Stănescu
- Sensul iubirii – 1960
- O viziune a sentimentelor – 1964
- Dreptul la timp – 1965
- 11 elegii – 1966
- Obiecte cosmice (Alfa) – 1967
- Roșu vertical – 1967
- Oul și sfera – 1967
- Laus Ptolomaei – 1968
- Necuvintele – 1969
- Un pământ numit România – 1969
- În dulcele stil clasic – 1970
- Belgradul în cinci prieteni – 1971
- Măreția frigului – 1972
- Epica Magna – 1978
- Opere imperfecte – 1979
- Noduri și semne – 1982
- Oase plângând – 1982
Alte Opere de Nichita Stănescu
- Altă matematică
- A cincea elegie
- Cu o ușoară nostalgie
- Lecția despre cub
- Emoție de toamnă
Opere BAC de Nichita Stănescu
- Cântec
- Leoaică tânără, iubirea
- În dulcele stil clasic
- Către Galateea