Marin Sorescu a fost un poet, dramaturg, eseist, traducător și pictor român.
Viața lui Marin Sorescu
Născut pe 29 februarie 1936, în Bulzești, Dolj, într-o familie de țărani, Marin Sorescu a parcurs un drum educațional și profesional care l-a transformat într-un simbol al culturii românești, recunoscut atât pe plan național, cât și internațional.
Formarea și Educația
După absolvirea școlii primare în satul natal, Marin Sorescu a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova, apoi la Școala medie militară din Predeal.
Studiile universitare le-a finalizat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie, licențiat în limbi moderne.
Debutul Literar și Cariera
Sorescu și-a făcut debutul literar în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”, marcând începutul unei cariere prolifice.
A publicat 23 de volume de poezie până la moartea sa în 1996, printre care se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972) și ciclul de patru volume „La lilieci”.
A fost de asemenea un dramaturg prolific, cu piese reprezentative precum „Iona”, „Paracliserul”, „Matca”, și „Vărul Shakespeare”, explorând adesea teme existențialiste și ale absurdului.
Recunoașterea și Premiile
De-a lungul carierei sale, Sorescu a fost distins cu multiple premii literare, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor, pe care l-a primit de șase ori, și premiul Academiei Române pentru dramaturgie.
De asemenea, a fost decorat cu Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite” în Italia și distincția „Le Muse”, acordată de Accademie delle Muse, Florența.
Activitatea în Pictură și Alte Domenii Culturale
Pe lângă literatură, Sorescu a manifestat o pasiune pentru pictură, organizând expoziții atât în România, cât și în străinătate.
În domeniul traducerilor, a adus în limba română opera poetică a lui Boris Pasternak și a tradus lucrări din literatura universală.
A fost și un comentator cultural respectat, scriind eseuri și critici literare care au îmbogățit spațiul cultural românesc.
Rolul în Viața Publică
În perioada tumultuoasă a începutului anilor ’90, Sorescu a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul guvernului Nicolae Văcăroiu, între 1993 și 1995, având un rol activ în promovarea culturii românești într-o perioadă de tranziție.
Deși nu a fost afiliat politic, implicarea sa în viața publică a demonstrat angajamentul față de valorile culturale și educaționale.
Moștenirea și Impactul
Marin Sorescu a lăsat în urma sa o moștenire vastă și diversificată, fiind una dintre figurile emblematice ale literaturii românești.
Opera sa, marcând un dialog între tradițional și modern, între local și universal, continuă să inspire generații de cititori și creatori. A decedat pe 8 decembrie 1996, dar lucrările și spiritul.
| Perioadă | Eveniment | Descriere |
|---|---|---|
| 1936 | Nașterea în Bulzești, Dolj | Marin Sorescu se naște într-o familie de țărani din Bulzești. |
| 1955-1960 | Studii la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași | Își finalizează studiile superioare, specializându-se în limbi moderne. |
| 1964 | Debutul literar cu ‘Singur printre poeți’ | Sorescu își face intrarea în lumea literară cu un volum de parodii. |
| 1966 | Prima distincție de la Uniunea Scriitorilor pentru ‘Poeme’ | Este laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor, fapt ce confirmă talentul său. |
| 1970-1988 | Publicarea volumelor marcante, inclusiv ciclul ‘La lilieci’ | Sorescu își consolidează reputația de poet prin lucrări importante. |
| 1978-1990 | Activitatea ca redactor-șef la revista ‘Ramuri’ | Conduce revista literară ‘Ramuri’, până la plecarea forțată din redacție. |
| 1991 | Apariția postumă a volumului ‘Poezii alese de cenzură’ | O colecție de poezii, cenzurate anterior, este publicată după moartea sa. |
| 1992 | Susținerea doctoratului în filologie | Obține titlul de doctor în filologie, cu o teză despre insolitul în literatură. |
| 1993-1995 | Mandatul de Ministru al Culturii în Guvernul Văcăroiu | Fără a fi afiliat politic, servește ca Ministru al Culturii în România. |
| 1996 | Decesul și moștenirea literară lăsată în manuscris | Lumea literară îi plânge decesul, lăsând în urmă o operă vastă și diversă. |
Opere scrise de Marin Sorescu
Poezii
- “Singur printre poeți” (1964)
- “Poeme” (1965)
- “Moartea ceasului” (1966)
- “Tinerețea lui Don Quijote” (1968)
- “Unghi” (1970)
- “Tușiți” (1970)
- “O aripă și-un picior” (1970)
- “Suflete, bun la toate” (1972)
- “La lilieci”
- “Astfel” (1973)
- “Norii” (1975)
- “Descântece” (1976)
- “Ceramică” (1976)
- “Sărbători itinerante” (1978)
- “Fântâni în mare” (1982)
- “Apă vie, apă moartă” (1987)
- “Poezii alese de cenzură” (1991)
Teatru
- “Iona” (1968)
- “Există nervi” (1968)
- “Paracliserul” (1970)
- “Matca” (1974)
- “Răceala” (1976)
- “A treia țeapă” (1978)
- “Pluta meduzei” (1980)
- “Luptătorul pe două fronturi” (1981)
- “Vărul Shakespeare” (1988)
- “Desfacerea gunoaielor” (1995), publicată postum
- “Casa evantai”
Romane
- “Trei dinți din față” (1977)
- “Viziunea vizuinii” (1981)
- “Japița” (1999), publicată postum
Opere BAC de Marin Sorescu
- “Iona”