Pădurea spânzuraților – Comentariu Bac

de

în

„Pădurea Spânzuraților” este o operă semnată de Liviu Rebreanu și a văzut lumina tiparului în 1922.

Sursa inspirației a constituit-o trista poveste a fratelui său, Emil Rebreanu, condamnat la moarte prin spânzurare în timpul Primului Război Mondial, acuzat de trădare.

Opera este un amestec de analiză psihologică și relatare de război.

Liviu Rebreanu s-a impus în literatura română ca un distins poet, prozator și dramaturg. A fost, de asemenea, membru al Academiei Române.

Pădurea Spânzuraților – de Liviu Rebreanu

Titlul

Titlul „Pădurea Spânzuraților” nu a fost ales la întâmplare.

E vorba de o metaforă cutremurătoare ce face aluzie la ofițerii cehi executați de regimul austro-ungar. Imaginile evocate de această denumire ne aduc în fața ochilor o viziune macabră, un peisaj dominat de trupurile atârnate ale victimelor.

Tema Operei

Central în opera este drama intelectualului ardelean forțat să lupte împotriva propriului popor, sub un steag care nu îi aparține. Este, totodată, o meditație asupra absurdului războiului.

Structura și Perspectiva Narativă

  • Naratorul este omniscient și omniprezent, oferind o perspectivă obiectivă asupra evenimentelor. Acțiunea este relatată la persoana a III-a.
  • Acțiunea se desfășoară pe două planuri:
    • tragedia războiului;
    • drama psihologică a personajului principal, Apostol Bologa.

Spațiu și Timp

Acțiunea se situează în timpul Primului Război Mondial și navighează între spații reale, precum târgușorul Pârva, frontul și spitalul, și spații imaginare, reprezentate prin tumultul interior al protagonistului.

Tehnici Literare

Dinamica psihologică a personajelor este reliefată prin dialog, monolog interior și introspecție. Opera abundă în simboluri, repetiții și autointrospecție.

Structura Romanului

Romanul se împarte în patru cărți, fiecare având propria temă:

  • Cartea Întâia: datoria de ostaș
  • Cartea a Doua: dragostea de popor
  • Cartea a Treia: iubire pentru omenire
  • Cartea a Patra: iubirea morții pentru libertatea neamului său.

Momentele Subiectului

  • Expozițiunea prezintă un moment tulburător de dinaintea execuției sublocotenentului Svodova.
  • Intriga se focalizează pe conflictul interior al locotenentului Apostol Bologa, marcat de moartea colegului său.

Desfășurarea Acțiunii și Evoluția Protagonistului

Acțiunea urmărește traseul vieții lui Apostol Bologa, de la zilele liniștite din copilărie, petrecute în târgușorul Pârva, sub îndrumarea mamei sale și sub dogmele religioase, până la decizia sa de a se înrola voluntar în armată.

Ajungând adult, după studii de filosofie și o relație de dragoste cu fiica avocatului Domsa, Bologa își dovedește bărbăția și curajul în fața logodnicei sale, atrasă de uniforma militară.

Evoluția sa pe front, câștigând decorații și fiind numit în Tribunalul Militar, îl aduce în fața unor decizii majore.

Punctul Culminant

Momentul crucial al narațiunii survine când Bologa află că regimentul său va fi trimis în Ardeal, obligându-l să lupte împotriva propriului popor.

Reacția sa este una de revoltă și confuzie, agravată de cuvintele tatălui său care i-a insuflat ideea datoriei față de originea sa.

Deznodământul

Ultima parte a narațiunii evidențiază decăderea morală și fizică a lui Bologa. Rănit în lupte, rupe logodna cu Marta și se îndrăgostește de Ilona.

Experiența sa în curtea marțială, condamnându-i pe compatrioții săi, îl determină să dezerteze.

Prins și judecat, sfârșitul său tragic reprezintă o ultimă ofrandă pentru libertate și dragostea față de națiunea sa.

Concluzia

„Pădurea Spânzuraților” se afirmă ca o capodoperă a literaturii românești, axată pe introspecție și analiză psihologică.

Rebreanu este, fără îndoială, un maestru al romanului modern, și prin această operă se aliniază curentului literar al modernismului.

Opera ne prezintă trăirile intense și dilemele morale ale unui individ prins în vâltoarea istoriei, evidențiind complexitatea naturii umane și impactul războiului asupra psihicului uman.