Liviu Rebreanu, unul dintre marii scriitori ai literaturii române, este cunoscut pentru abordarea temelor sociale și pentru analizele psihologice bogate din operele sale realiste. În romanul său „Gorila”, publicat în 1938, Rebreanu prezintă o perspectivă documentară asupra situației politice din perioada interbelică din România, sugerând tensionarea politică și iminența unui alt război.
Structurat în nouă capitole, romanul aduce în prim-plan povestea lui Toma Pahonțu, un parvenit care își croiește drumul în lumea politică și socială a vremii. Personajul este prezentat ca un tip de parvenit urban, în contrast cu figura lui Ion din alte opere ale lui Rebreanu.
Gorila, simbolul mediului politic, este ambiguitatea ce planează asupra întregii opere. Prin intermediul personajului Toma Pahonțu, Rebreanu dezvăluie lupta acestuia pentru putere și recunoaștere, într-un context marcat de politica agresivă și de manevrele necinstite.
În timp ce Toma avansează în cariera sa, îndrăgostindu-se de Cristiana Belcineanu, soția adversarului său politic, el descoperă că obsesia pentru putere și iubirea îl transformă într-un manipulator manevrat de forțe mai mari decât el. În final, Toma este ucis de membrii unei grupări fasciste, iar Cristiana rămâne devastată de pierderea bărbatului iubit și de imaginea pe care acesta o va avea în memoria colectivă.
Romanul lui Rebreanu explorează complexitatea politică a vremii, îmbinând-o cu aspecte amorose subtile. Tema iubirii dintre Toma și Cristiana aduce aminte de alte opere ale autorului, în timp ce evenimentele sociale și construcția personajelor susțin apartenența operei la realism.
Prin „Gorila”, Liviu Rebreanu oferă o incursiune în lumea politică și socială a României interbelice, evidențiind lupta pentru putere și impactul distrugător al obsesiilor personale.