Opera „Doamna Chiajna”, scrisă și publicată în același an, 1860, este o nuvelă istorică semnată de Alexandru Odobescu. Autorul a mărturisit că s-a inspirat din Letopisețele naționale și din nuvela „Alexandru Lăpușneanul” a lui Costache Negruzzi pentru a crea această operă. În prefața volumului din care face parte această nuvelă, Odobescu descrie „Doamna Chiajna” și „Mihnea-Vodă cel Rău” ca fiind „două mici încercări de restituire a vechilor datine strămoșești, scrise într-o limbă care era încă întrebuințată și prețuită pe vremea copilăriei sale”.
Structura operei este alcătuită din patru părți distincte: „Mormântul”, „Fuga”, „Nunta” și „Pustnica”. Doamna Chiajna este un personaj istoric, soția lui Mircea Ciobanul, domn al Țării Românești între 14 și 25 ianuarie 1558, și până în septembrie 1559. Ea era fiica lui Petru Rareș, domn al Moldovei, și nepoata lui Ștefan cel Mare.
În anul 1559, după moartea lui Mircea Ciobanul, boierii au încercat să preia puterea în București. Nuvela începe cu aducerea trupului neînsuflețit al lui Mircea Ciobanul în București. Doamna Chiajna a asigurat moștenirea tronului pentru fiul ei, Pătru, care era încă minor. În prima parte a operei, se conturează portretul Doamnei Chiajna, o femeie impunătoare și impenetrabilă.
În mijlocul agitației create de boieri, fiica Doamnei Chiajna, Ancuța, se îndrăgostește de Radu Socol, iar conflictul principal al nuvelei începe să prindă contur. Doamna Chiajna încearcă să-și asigure protecția aliaților străini prin căsătorirea fiicelor sale cu fanarioti. Ancuța fuge însă cu Radu Socol, iar Andronic Cantacuzin urmărește să se răzbune.
Doamna Chiajna își urmează propriul exemplu și îi invită pe boieri la un ospăț, unde îi ucide și ordonă executarea celor care nu au fost prezenți. Apoi, oastea ei îl ucide pe Radu, iar Pătru este transportat la Țarigrad. Ancuța moare, iar Doamna Chiajna obține ordinul de mazilire pentru Ioan Vodă. După o serie de evenimente, Pătru revine la tron.
Deși este o nuvelă romanțată, „Doamna Chiajna” atestă persistența unor obiceiuri și defecte ale societății de-a lungul timpului. Opera înfățișează soarta oscilantă a poporului român, iar în viziunea autorului, lumea este condamnată să rămână în așteptarea norocului său pasager.