Romanul „Răscoala” este o lucrare semnificativă a literaturii române, scrisă de Liviu Rebreanu și publicată în 1932. Este considerat a fi o continuare parțială a romanului său anterior, „Ion”, concentrându-se pe destinul personajului Titu Herdelea. Inspirat de răscoala țăranilor din 1907, autorul a creat o poveste complexă și captivantă.
Acțiunea romanului are loc în județul Argeș, în satele Amara, Gliganu, Lespezi și Ruginoasa, pe moșia de șapte mii de pogoane a bătrânului Miron Iuga. Personajul principal, Titu Herdelea, ajunge acolo și începe să descopere realitățile sociale și economice ale satului. În timp ce își petrece timpul în aceste sate, el se confruntă cu diferite probleme și tensiuni sociale, inclusiv lipsa de pământ a țăranilor și relațiile conflictuale dintre diferitele clase sociale.
În timpul desfășurării acțiunii, cititorul este martor la evenimente care ilustrează tensiunile sociale din sat. O serie de dispute, acte de violență și neînțelegeri apar și amplifică tensiunile deja existente. În cele din urmă, aceste tensiuni ajung la un punct de cotitură și declanșează o revoltă a țăranilor împotriva clasei latifundiare.
Revolta țăranilor este prezentată ca un eveniment crucial în roman, cu scene violente și dramatice care schimbă cursul acțiunii. Autorul descrie cu detaliu confruntările dintre țărani și autoritățile locale, precum și consecințele tragice ale acestor evenimente.
În concluzie, „Răscoala” este un roman profund și captivant, care explorează teme sociale și politice importante. Liviu Rebreanu oferă o perspectivă complexă asupra relațiilor dintre diferitele clase sociale și ilustrează modul în care tensiunile sociale pot escalada într-un conflict violent și devastator. Această lucrare rămâne una dintre cele mai semnificative opere epice din literatura română.