Caracterizare Laura din romanul Ion

Laura, personajul feminin secundar din romanul „Ion” de Liviu Rebreanu, este fiica învățătorului Zaharia Herdelea.

Aceasta este caracterizată atât direct, prin intermediul altor personaje și al autorului, cât și indirect, în operă.

Cuprins

Caracterizare Directă

Laura, fiica învățătorului Herdelea, este portretizată direct atât de alte personaje, cât și de autor, relevând aspecte importante ale personalității și vieții sale.

Ghighi, sora ei mai mică, îi conturează o imagine fizică plăcută, evidențiind frumusețea ei excepțională: „o fată frumoasă și rară ca Laura”.

Acest portret fizic, deși succint, este amplificat de calitățile morale și intelectuale ale Laurei, care, asemenea tatălui său, se dedică cauzei românilor din Ardeal.

Angajamentul său față de această cauză transpare din scrisoarea trimisă părinților după căsătorie, unde descrie situația lingvistică și identitară din Vireag: „Vireagul e sat românesc, dar numai cu numele. Oamenii spun, ce-i drept, că-s români, dar o spun pe ungurește, căci altă limba nu pricep.”

Caracterizare Indirectă

Caracterizarea indirectă a Laurei ne este dezvăluită prin acțiunile, relațiile și evoluția sa pe parcursul romanului.

Inițial atrasă de Aurel, un tânăr student la medicină dar neserios, Laura se mărită ulterior cu Pintea, un bărbat care o dorește ca soție chiar dacă ea nu avea zestre.

Înțelepciunea și mărinimia Laurei se manifestă prin capacitatea ei de a învăța să-l prețuiască pe Pintea, ceea ce este ilustrat la nunta lor: „Când s-au sărutat, după schimbarea verighetelor, s-au roșit amândoi așa de tare că toată lumea a râs de dânșii.”

Îndrăzneță și nepăsătoare față de temerile bunicii sale, Laura își urmează propriul destin, arătând o maturizare semnificativă și schimbându-și concepția despre iubire: „Laura râse de temerile bunicii, dar doamna Herdelea se necăji de atâta prostie.”

Logodna și căsnicia marchează o evoluție profundă în viața Laurei, naratorul evidențiind acest aspect prin schimbările care au loc în comportamentul și relațiile sale: „de când se logodise, trecuse printr-o schimbare mare. Serioasă fusese ea întotdeauna, dar acuma parcă seriozitatea îi ședea mai bine.”

Relația îmbunătățită cu mama sa și dorința de a câștiga aprecierea lui Pintea subliniază maturizarea Laurei și tranziția ei către rolul de soție și gospodină responsabilă. Ea își propune să fie „o gospodină desăvârșită”, dorind să demonstreze că are „atâtea alte calități prețioase” în ciuda lipsei de zestre.

Generozitatea și recunoștința ei față de George Pintea se manifestă în dorința de a compensa prin dragoste gestul lui de a se căsători fără zestre: „Mai ales se gândea că va iubi foarte mult pe George, ca astfel să-l răsplătească pentru dezinteresarea lui care, pe lângă că-i face cinste.”

Caracterizări personaje din romanul Ion:

Citește și: Ion de Liviu Rebreanu comentariu