„Bunica se pregătește să moară” este o nuvelă scrisă de Anton Holban și publicată în anul 1971 la București. În această operă, autorul explorează tema nefericirii inevitabile, a morții și a singurătății. Nuvela surprinde atât presimțirea propriei morți a personajului-narator, cât și presupunerile privind sentimentele bunicii sale, o femeie în vârstă de peste optzeci de ani, ale cărei zile erau numărate.
Acțiunea nuvelei nu este punctul central al poveștii, ci mai degrabă se concentrează pe portretizarea bunicii și a vieții ei. După o scurtă descriere a locurilor natale și a gospodăriei bunicii, se subliniază importanța acesteia în viața familiei. Relația dintre bunica și personajul-narator este plină de afecțiune și prietenie, iar moartea bunicului a adus permanența în casa lor, creând o atmosferă de confort și familiaritate.
Autorul își amintește de vremurile mai fericite, când bunica și bunicul trăiau împreună cu restul familiei. Se întreabă cum au reușit cei doi să întemeieze o gospodărie atât de impresionantă și să aibă grijă de atâția copii, pornind de la zero. Evoluția întregii familii este descrisă prin prisma înaintării în vârstă a bunicilor, care au fost stâlpii casei și au îngrijit de cei tineri de-a lungul anilor.
Personajul-narator se confruntă cu propria sa moarte iminentă, simțind că sfârșitul său se apropie, chiar dacă este tânăr. Acesta suferă și caută răspunsuri la suferința sa, fără speranță că lucrurile se vor schimba. În cele din urmă, nuvela impresionează prin subiectul său profund și prin modul în care redă realitatea într-un mod precis.
„Bunica se pregătește să moară” este o operă care impresionează prin acuratețe și prin faptul că redă fapte reale. Eugen Lovinescu însuși menționează că atât moartea bunicului, cât și cea a lui Holban, au avut loc la scurt timp unul după celălalt. În opinia sa, nuvela este o evocare pregnanta a atmosferei casei familiale și a prezenței materiale puternice a bătrânei de optzeci și cinci de ani.