„Boul și vițelul” este o fabulă scrisă de Grigore Alexandrescu, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români, cunoscut pentru vasta sa moștenire literară. Această operă a fost publicată pentru prima dată în volumul său din 1863, intitulat „Meditații, elegii, epistole, satire și fabule”. Titlul volumului reflectă atitudinea estetică a lui Alexandrescu, care a fost descris de către criticul literar George Călinescu drept „un elegiac de tipul romantic și un moralist la modul clasic.
Fabula începe cu prezentarea personajului principal, un bou obișnuit, dar arogant, care se bucură de un post important în cireada sa. Aroganța sa este evidențiată de faptul că se consideră mai capabil decât oricine altcineva, deși nu era dăruit cu înțelepciune sau capacități intelectuale ieșite din comun.
Intriga fabulei începe odată cu apariția vițelului, nepotul boului, care se confruntă cu schimbările de comportament ale unchiului său, influențate de noile privilegii dobândite. Vițelul, fiind naiv, refuză să creadă că unchiul său s-ar putea schimba atât de brusc.
Desfășurarea acțiunii ilustrează lupta vițelului pentru a înțelege schimbarea unchiului său, în ciuda avertismentelor primite de la slugă. Punctul culminant are loc atunci când boierul trece pe lângă nepotul său fără să-l observe, iar vițelul refuză să accepte realitatea, preferând să presupună că boul era orb.
Deznodământul clarifică faptul că boul nu mai este același, când acesta neagă existența nepotului său și îi poruncește slugii să-l gonească pe vițel.
Fabula „Boul și vițelul” ilustrează problemele caracteristice epocii în care a trăit autorul, rămânând actuală și în zilele noastre. Aceasta evidențiază talentul și umorul fin al lui Alexandrescu, care a reușit să adapteze modelul tradițional al fabulei la împrejurările locale specifice.