Romanul „Castelul din Carpați” de Jules Verne, situat în pitorescul decor al Transilvaniei, debutează în satul Werst (cunoscut în traducerea română drept Verești), locul unde ciobanul Frik observă un detaliu intrigant: din ruinele unei vechi cetăți, odinioară proprietatea baronului Rodolphe de Gortz, se ridică un subțire fir de fum.
Această cetate, abandonată de zeci de ani, era înconjurată de legende și superstiții locale, mulți credincioși fiind convinși că spiritelor le-a plăcut să-și facă adăpost acolo.
În fața acestui mister, tânărul pădurar Nic Deck și doctorul Patak își unesc forțele pentru a investiga castelul, dar se confruntă cu evenimente bizare și inexplicabile.
Povestea face apoi un salt în timp, cinci ani în urmă, pentru a revela o serie de evenimente dramatice petrecute în Italia. În centrul acestora se află La Stilla, o faimoasă cântăreață de operă italiană, admirată și apreciată atât de public, cât și de critici. Unul dintre cei mai pasionați admiratori ai ei este enigmaticul baron de Gortz, care o urmărește peste tot, dar niciodată nu a încercat să interacționeze cu ea direct. Acesta este însoțit mereu de Orfanik, un inventator neînțeles, care trăiește pe banii baronului.
Povestea ia o întorsătură neașteptată când, în timpul unei reprezentații la Teatrul San Carlo din Napoli, contele Franz de Telek, un tânăr aventuros originar din Craiova, se îndrăgostește obsesiv de La Stilla și îi propune căsătorie, pe care ea o acceptă pentru a scăpa de atenția nefavorabilă a baronului. Se răspândește rapid zvonul că diva urmează să se retragă de pe scenă și să se mute în Valahia cu viitorul său soț.
Baronul de Gortz, cuprins de gelozie și ură față de contele Telek, suferă o criză profundă și încearcă chiar să se sinucidă. La ultima reprezentație a operei „Orlando”, în care Stilla joacă rolul Angelicăi, baronul își face apariția într-un mod dramatic și terifiant, provocându-i lui Stilla un șoc fatal. Ea moare pe scenă, lăsându-l pe Telek profund îndurerat și în pragul nebuniei.
Cinci ani mai târziu, Telek, încurajat de ordonanța sa, Rotzko, pleacă într-o călătorie prin Europa, ajungând în Transilvania. Aflând despre castelul baronului de Gortz și istoria acestuia, contele este surprins să vadă o imagine a Stillei în castel, cântând aria din „Orlando”. În timp ce Rotzko pleacă să aducă poliția din Alba Iulia pentru a investiga castelul, Telek intră în edificiu, convins că Stilla este încă în viață și în captivitatea baronului.
Telek explorează castelul, dar se găsește într-o situație periculoasă, fiind prins într-o criptă. În cele din urmă, el descoperă un laborator unde baronul și Orfanik plănuiesc să-l omoare. Cu toate acestea, planurile lor sunt dejucate când Rotzko și agenții de poliție sosesc la castel.
Scena finală este una dramatică: Telek se confruntă cu baronul în donjon, unde acesta din urmă distruge o cutie ce conținea înregistrările vocale ale Stillei. Castelul explodează în urma unui act disperat al baronului, care a decis să-și pună capăt zilelor. Telek este salvat din ruine, dar este profund afectat psihologic, repetând obsesiv ultimele cuvinte ale ariei Stillei.
Misterul este dezlegat în cele din urmă: baronul de Gortz folosise înregistrări ale vocii Stillei și un sistem de oglinzi pentru a crea iluzia prezenței ei în castel. Cu toate acestea, în ciuda dezvăluirii acestui secret, legendele și poveștile despre castel și duhurile sale continuă să fie spuse de copiii din regiune.