Interviul intitulat „Amintiri din ziua a șaptea” este realizat de Tita Chiper și are ca subiect pe Zoe Cantacuzino, o personalitate marcantă a vremurilor sale. În cadrul acestui interviu, sunt aduse în discuție momente semnificative din viața lui Zoe Cantacuzino, cu accent pe modul în care instaurarea regimului comunist în România a schimbat iremediabil viața sa.
Textul, fiind un interviu non-ficțional, surprinde amintirile intervievatei și pune în lumină respectul pe care Tita Chiper îl poartă acesteia, adresându-i-se cu formularea „stimată doamnă”. Interviul începe cu evocarea copilăriei lui Zoe Cantacuzino, care își petrecea vacanțele la moșia familiei din Prahova și la alte locuri precum pensiunea Movilă și cofetăria Kalimtzachis.
Ulterior, se discută despre perioada postbelică, când Zoe Cantacuzino s-a căsătorit și a locuit în castelul familiei de la Bușteni. Totodată, ea își amintește cu tristețe cum a fost dată afară de la cooperativa unde lucra, iar vacanțele pe care le râvnea odinioară au dispărut, de teama de a nu fi concediată.
Mai târziu, Zoe a început să predea engleza și franceza, iar povestile elevilor săi din vacanță o făceau să se simtă nostalgica, regăsindu-se în fiecare dintre ei câte puțin. Totodată, a avut ocazia să cunoască personalități marcante ale vremii, cum ar fi Dinu Lipatti și Titu Maiorescu.
În ciuda traumelor cauzate de schimbările majore din viața sa, Zoe Cantacuzino și-a păstrat curiozitatea și simțul umorului. Interviul evidențiază modul în care amintirile fericite pot aduce liniște într-un context ostil și schimbător.
Astfel, titlul „Amintiri din ziua a șaptea” sugerează puterea amintirilor de a aduce liniște, făcând aluzie la ziua biblică dedicată odihnei. În acest sens, interviul surprinde sursele de bucurie și liniște din viața lui Zoe Cantacuzino, în contrast cu perioada întunecată a comunismului.