„Jurnalul” lui Mihail Sebastian a fost publicat în 1996, la cincizeci de ani după moartea autorului și este considerat una dintre cele mai importante lucrări ale sale. Acesta a fost scris între 1935 și 1944, într-o perioadă în care antisemitismul câștiga teren în România, inclusiv în rândul mentorului său, filosoful Nae Ionescu. În acea perioadă, Ionescu a scris o prefață cu fragmente antisemite la romanul lui Sebastian, „De două mii de ani”.
Acțiunea romanului „De două mii de ani” se desfășoară între anii 1927 și 1935, iar „Jurnalul” cuprinde perioada imediat următoare, până la câteva luni înainte de moartea prematură a autorului. George Pruteanu a subliniat că opera lui Sebastian abordează cinci teme principale: muzica, literatura, antisemitismul, iubirile și războiul. Astfel, „Jurnalul” conține mai multe jurnale reunite într-unul singur. Primul este jurnalul intim al autorului, care cuprinde emoțiile, sentimentele și experiențele sale, alături de preferințele muzicale și notele de lectură. Sebastian era un mare iubitor al muzicii clasice, în special al lui Mozart, care îl consolează în momentele dificile.
Un alt aspect al jurnalului este „jurnalul evreiesc”, care notează evenimentele dramatice petrecute de-a lungul anilor. Autorul este lipsit de drepturi fundamentale și este martor la violențele îndreptate împotriva evreilor. De asemenea, „Jurnalul” conține și un jurnal de creație, în care Sebastian relatează procesul său creativ în scrierea pieselor de teatru și a eseurilor sale, precum și problemele politice și sociale care au dominat acea perioadă.
În concluzie, „Jurnalul” lui Mihail Sebastian rămâne un text relevant și actual, chiar și după schimbările politico-istorice. Descrierea detaliată a evenimentelor din acea perioadă și impactul lor asupra vieții autorului îl fac o lectură captivantă și importantă, considerată unul dintre cele mai marcante texte memorialistice ale literaturii române.