Romanul „Zenobia” de Gellu Naum este structurat în șapte capitole, fiecare dintre ele fiind divizat într-un număr variabil de paragrafe, între șaisprezece și douăzeci. Autorul însuși este unul dintre protagoniștii romanului, numindu-se pe sine „domnul Gellu Naum”, „distins poet”, alături de Zenobia. În casa pensionarului Sima, autorul se întâlnește cu patru persoane necunoscute, printre care se află și o fată de care se îndrăgostește la prima vedere, numind-o „Zenobia”.
Sentimentele poetului sunt reciproce, astfel încât cei doi pleacă împreună în „Mlaştini”, izolându-se pentru a-și păstra dragostea. În această izolare, ei înfruntă lupii și neîncrederea, având parte de momente intense, dar și de frământări existențiale. Când primăvara sosește, cei trei se mută în Bucureşti, unde trăiesc alături de o prietenă veche, Maria. Aici, poetul se confruntă cu realitatea aspră a vieții urbane și are experiențe revelatoare legate de existența umană și a Universului.
În final, romanul se încheie cu întâlnirea finală a protagonistului cu Zenobia, într-o scenă plină de intensitate și încărcată de emoție. Astfel, „Zenobia” este mai mult decât o simplă poveste de dragoste, fiind o explorare a relației dintre autor și pasiunea sa pentru scris, într-o lume lipsită de sensibilitate și înțelegere.