Vestitorii” este un scurt roman scris de celebrul scriitor român Mihail Sadoveanu. Acesta a fost publicat pentru prima dată în 1907 într-un volum intitulat „La noi, în Viișoara”. Povestea începe cu doi frați, Ionică și Vasile, care se îndreaptă spre satul Viișoara pentru a colinda. Fiind dintr-un sat mai sărac, ei sperau să găsească mai multe resurse în Viișoara pentru colindat. Pe drum, cei doi se rătăcesc și se tem de lupi în timp ce se luptă cu gerul și frigul năprasnic.
Autorul subliniază semnificația colindatului și a Sărbătorii Crăciunului, evidențiind faptul că cei doi frați nu sunt conștienți de importanța veștii pe care o poartă. Însă, în ciuda frigului și a fricii, ei găsesc în cele din urmă luminile satului și ajung la o casă unde sunt primiți cu căldură și ospitalitate.
După ce se încălzesc și se împrietenesc cu familia gazdă, cei doi frați încep să cânte colinde, aducând bucurie și emoție în inimile celor din jur. Astfel, povestea „Vestitorii” oferă o imagine a credinței și a puterii de a merge mai departe în ciuda greutăților, dar și a generozității și a caldului primirii din partea celorlalți.