Povestea „Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă ne poartă într-o lume plină de aventuri și învățăminte, în care un urs naiv ajunge să fie păcălit de o vulpe șireată. Începutul este marcat de apariția unei vulpi istețe, care, după o noapte lungă și fără succes în căutarea hranei, se găsește epuizată și flămândă pe marginea unui drum. În depărtare, vulpea observă un om care se apropie cu un car plin de pește. Atunci, ideea ingenioasă îi vine imediat în minte: să se prefacă moartă, în speranța că va prinde câteva bucăți din delicatesele acvatice din carul omului.
Omul, văzând vulpea întinsă nemiscată pe drum, își imaginează că blana acesteia ar fi o adăugire splendidă la garderoba soției sale, așa că o ridică și o aruncă în car, peste peștii săi. Vulpea, aflându-se acum în apropierea prăzii atât de dorite, începe să arunce peștii unul câte unul din car, apoi se dă jos și începe să se delecteze cu masa copioasă. Imaginea aceasta idilică este întreruptă de apariția ursului, care, atras de mirosul peștelui, își dorește și el o parte din pradă.
Cu toate acestea, vulpea nu are nicio intenție de a împărți prada cu ursul și îi sugerează o metodă inventivă de a prinde pești: să meargă la lac, să-și introducă coada în apă, iar dimineața, când peștii vor fi mușcat de ea, să tragă tare și să-și umple stomacul cu pește proaspăt. Ursul, naiv și entuziasmat, se îndreaptă grăbit către lac și urmează cu strictețe instrucțiunile primite.
Dar, pe măsură ce noaptea avansează, temperaturile scad și suprafața lacului îngheață, prințind coada ursului în gheață. Dimineața, ursul trage cu toată puterea, dar tot ce reușește să obțină este o durere sfâșietoare și pierderea cozii sale. Mâhnit și furios, ursul pleacă în căutarea vulpii, hotărât să se răzbune pentru trucul ei malițios.
Vulpea, observându-l pe urs apropiindu-se, se refugiază într-o scorbură a unui copac și începe să râdă de neșansa ursului. Ursul încearcă zadarnic să o prindă, dar vulpea, cu viclenia ei caracteristică, îi evită cu ușurință toate încercările. Astfel, povestea se încheie cu imaginea ursului păcălit, care a căzut victimă ingeniozității vulpii, rămânând nu doar fără pradă, ci și fără coadă.
Această aventură palpitantă și plină de înțelesuri ne îndeamnă să reflectăm asupra importanței înțelepciunii și a precauției în fața ispitelor și a sfaturilor nechibzuite. În această poveste, ursul este înfățișat ca un personaj naiv și ușor de înșelat, în timp ce vulpea ne demonstrează că viclenia și ingeniozitatea pot fi folosite pentru a obține ceea ce ne dorim. Învățămintele pe care le putem trage din această poveste sunt valoroase și ne pot ajuta să evităm capcanele și păcălelile vieții de zi cu zi.