Uniforme de general” este o nuvelă scrisă de Mircea Eliade în anul 1971, când se afla la Chicago și apoi la New York. Doi ani mai târziu, în 1973, opera a fost publicată la Paris, în revista „Ethos”, iar în 1977, ea a apărut în volumul autorului, intitulat „În curte la Dionis”.
Acțiunea nuvelei începe în anii 1950, în București, unde doi tineri, Ieronim Thanase și Vladimir Iconaru, intră în podul unei clădiri vechi pentru a împrumuta uniforme de general. Casa în podul căreia se află îi aparținuse mătușii lui Ieronim.
Cei doi tineri găsesc uniformele și le îmbracă, iar apoi, Ieronim, tânăr actor la Teatrul Municipal din București, își imaginează o versiune dramatizată a istoriei familiei Calomfir. Apariția lui Manolache Antim, rudă cu Ieronim, și a elevei sale, Maria Da Maria, aduce o notă supranaturală în poveste. Maria crede că muzica eliberează „îngerul” din interiorul ființei umane.
Ieronim povestește despre descoperirea sensului și funcției spectacolului în lumea teatrului și despre percepția timpului ca fiind o interpretare a unui rol. Ideea sa este că viața umană constă în jocul actoricesc și că arta are o superioritate asupra realității imediate.
Pe măsură ce poveștile personajelor se împletesc, se dezvăluie incursiuni profunde în trecutul lor. Vladimir simbolizează o variantă desacralizată a existenței, iar Manolache are o revelație despre sacralitatea artei.
În concluzie, nuvela „Uniforme de general” abordează tema salvării spirituale cu ajutorul spectacolului și al artei. Ieronim Thanase este protagonistul operei și apare și în alte lucrări ale autorului. Împreună, aceste opere formează un ciclu literar.