Romanul „Un om între oameni” scris de Camil Petrescu este o operă închinată lui Nicolae Bălcescu, lider al Revoluției de la 1848. Acesta a rămas neterminat odată cu moartea autorului în 1957, dar a fost publicat începând din 1953. Acțiunea romanului se concentrează pe figura lui Nicolae Bălcescu și reconstituie societatea românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea, evidențiind abuzurile boierimii și solidaritatea dintre țărani și clasa muncitoare.
Opera cuprinde evenimentele care au condus la Revoluția Pașoptistă, de la mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu până la drumul lui Bălcescu la Paris. Prin personaje-simbol precum Damian, Mitru, Toma și Găman, se ilustrează suferințele clasei muncitoare și lupta țăranilor clăcași. Nicolae Bălcescu devine un reprezentant al celor oprimați și nedreptățiți, acționând în vederea remedierii situației.
Deși controversată din cauza aderării autorului la realismul socialist, opera rămâne relevantă, documentând existența unei importante personalități în istoria și cultura poporului român. Criticii au avut opinii împărțite, unii considerând-o „capodoperă” și „culmea literaturii noastre epice”, în timp ce alții au criticat-o dur din punct de vedere ideologic.