„Ultima oră” este o piesă de teatru scrisă de Mihail Sebastian care explorează relațiile tensionate dintre intelectuali și oamenii de afaceri în contextul unei povești de dragoste. Piesa a fost pusă în scenă pentru prima dată în 1946, după moartea autorului, și surprinde o problemă socială importantă.
Acțiunea se desfășoară în vara anului 1932, în redacția ziarului „Deșteptarea”, unde apar o serie de situații comice. Problemele financiare ale ziarului sunt evidențiate, iar o eroare editorială duce la publicarea unui articol destinat unei reviste istorice în ziar. Acest lucru declanșează o serie de evenimente care implică un conferențiar universitar de istorie, un om de afaceri influent și o tânără studentă.
Confuziile care rezultă din această situație sunt sursa principală a umorului din piesă. Relațiile dintre personaje, în special cea dintre conferențiarul universitar și tânăra studentă, aduc un element de romantism în mijlocul haosului din lumea presei românești interbelice.
Piesa aduce în prim-plan ciocnirea dintre două lumi aparent opuse: cea a intelectualilor și cea a oamenilor de afaceri. În timp ce se confruntă cu această situație, personajele își găsesc însă și soluții neașteptate pentru problemele lor. Povestea de dragoste dintre conferențiarul universitar și tânăra studentă înflorește în ciuda dezacordului lor, iar soluția la problemele financiare este găsită într-un mod surprinzător.
Astfel, „Ultima oră” explorează teme profunde legate de relațiile sociale și de lupta dintre idealism și pragmatism în cadrul societății. Prin intermediul unei povesti pline de umor și romantism, Mihail Sebastian oferă o perspectivă originală asupra unei perioade tumultoase din istoria României.