Turnul de fildeș” este o nuvelă scrisă de Camil Petrescu și publicată în anul 1950 pentru prima dată. Deși nu se ridică la nivelul altor creații ale autorului, criticile au fost pozitive, remarcându-se valoarea tematică a scrierii. Expresia „turnul de fildeș” provine de la criticul francez Charles Augustin de Sainte-Beuve, care a folosit această metaforă pentru a descrie nevoia de izolare a artistului, făcând referire la versurile lui Alfred de Vigny.
Acțiunea nuvelei are loc în anul 1914 și începe cu povestea soților Irène și Paul Lomanesco. Paul, un pictor, se opune ferm unei sarcini pe care o consideră extrem de dificilă: realizarea a șase tablouri după modelul unor fotografii, reprezentând construcțiile Ministerului lucrărilor publice. Deși vede această cerere ca pe o povară și în contradicție cu principiile sale artistice, Irène îl încurajează să accepte, având în vedere remunerația generoasă. Ea își amintește de trecutul lui Paul la Paris, unde fusese model înainte de a deveni pictor, un secret bine păstrat în familie.
Personajele dramei „Jocul ielelor” se regăsesc și în „Turnul de fildeș”: Gelu Ruscanu, director al unei gazete socialiste, Maria Sinești și Șerban Saru-Sinești. Atracția dintre Gelu și Maria este evidentă, iar relația lor complicată este observată cu amuzament de Irène. În același timp, Gelu conduce o campanie împotriva ministrului corupt, George Hariton.
Sinești devine ministrul justiției, iar Gelu amenință să facă publice scrisorile Mariei, dezvăluind detalii despre crima soțului ei. Maria îl șantajează pe Sinești, amenințându-l cu divorțul dacă va accepta funcția de ministru, dar acesta rămâne neclintit. Ca urmare, Sinești îi redă lui Paul sarcina de a realiza cele șase tablouri.
În final, „Turnul de fildeș” prezintă o perspectivă asupra nevoii artistului de a se izola pentru a stimula creativitatea. În nuvela lui Petrescu, artiștii sunt ierarhizați într-un „turn de fildeș” conform modelului societății capitaliste, fără a exista o legătură între starea lor materială și talentul lor.