Romanul intitulat „Tratament fabulatoriu” a fost scris de către Mircea Nedelciu, unul dintre cei mai importanți autori români din perioada optzecistă. Acesta a fost publicat pentru prima dată în anul 1986 și se remarcă prin forma sa sub forma unei parabole a vieții și a literaturii, refuzând să se concentreze asupra contextului politic al vremii, așa cum făceau mulți alți scriitori pentru a critica regimul politic. Romanul prezintă povestea lui Luca, un meteorolog care lucrează la o stație de producere a hibrizilor. După ruperea logodnei cu Ula, fiica avocatului Mierean, Luca se mută la un nou loc de muncă în apropiere de București. Aici, el va întâlni și interacționa cu diverse personaje, inclusiv Gina, nevasta medicului Abras, alături de care se va aventura într-o lume misterioasă numită „Valea Plânșii”.
Romanul prezintă și elemente fantastice și situații la limita dintre real și imaginar, inclusiv descoperirea unui spațiu misterios numit „Valea Plânșii”. În acest loc, Luca descoperă o comunitate care funcționează după legi misterioase, iar întreaga experiență este asemănată cu o evadare în literatură a generației scriitorilor optzeciști din România.
În ciuda încercărilor lui Luca de a se elibera de trecut și de a găsi o formă de anulare a acestuia în prezent, el descoperă că aceasta este o misiune imposibilă. Obsesia sa pentru Ula îl determină să se întoarcă la Conacul de la Valea Plânșii, iar numai prin confruntarea cu trecutul său el poate obține vindecarea mult dorită.
În concluzie, „Tratament fabulatoriu” este un roman care se înscrie în postmodernism și respectă convențiile literare optzeciste, prezentând elemente de textualism și deconstructivism. Este o operă complexă și îndrăzneață, care explorează teme profunde legate de trecut, prezent și evadare.