Publicată în 1976, nuvela „Tinerețe fără tinerețe” este opera lui Mircea Eliade, un scriitor, profesor, filosof și istoric al religiilor. Cartea își pune în centrul acțiunii destinul neobișnuit al lui Dominic Matei, un bătrân profesor care, în loc să îmbătrânească, începe să întinerească brusc.
Acțiunea începe în Noaptea de Înviere, când Dominic, într-o stare de disperare, se pregătește să-și pună capăt zilelor. În timp ce călătorește la București, el este lovit de fulger lângă o biserică, un eveniment care îi schimbă complet viața. În ciuda rănilor grave, corpul său începe să se regenereze, iar mintea sa dobândește capacități extraordinare, cum ar fi învățarea rapidă a unei limbi străine și capacitatea de a se vedea într-un univers paralel.
După ce este declarat mort, Dominic pleacă în Geneva, unde întâlnește două femei pe un drum de munte și începe să experimenteze evenimente supranaturale. El descoperă că una dintre femei, numită Veronica, este de fapt un medium al unei reîncarnări a lui Buddha. Dominic o ajută să-și redobândească identitatea inițială și apoi fug împreună pe o insulă în Marea Mediterană. Însă, Veronica începe să îmbătrânească rapid, iar Dominic realizează că el este cauza acestei îmbătrâniri premature. El decide să plece, iar Veronica revine la tinerețe, în timp ce el începe să îmbătrânească.
În final, Dominic se întâlnește cu prietenii săi din trecut și simte că trăiește un vis. Prietenii îl văd ca pe cineva care și-a revenit după o perioadă lungă de amnezie, iar când iese din cafenea, el este deja bătrân. O zi mai târziu, este găsit mort.
„Tinerețe fără tinerețe” explorează ideea unei tinereți veșnice și a nemuririi, care au dispărut într-un trecut îndepărtat, lăsând omenirea pradă trecerii timpului și perisabilității. Cartea a fost ecranizată în 2007 de către Francis Ford Coppola.