Țara de dincolo de negură” este un volum de povestiri de vânătoare scrise de Mihail Sadoveanu și publicate inițial în revista „Lumea” între 1924 și 1925. Povestirile au fost ulterior adunate și publicate în volum în 1926, la editura „Cartea românească”. Cartea este o reprezentare detaliată a Deltei Dunării, atât din punct de vedere estetic, întruchipând natura într-un mod feeric, cât și din perspectiva memoriei.
Volumul cuprinde optsprezece povestiri, fiecare detaliind diverse expediții vânătorești ale naratorului. De la vânătoarea de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova, la vânătoarea de lupi și vulpi în timpul unei ploi torențiale în pădurea Brăești, autorul împărtășește experiențele sale cinegetice într-un mod captivant.
Pasiunea pentru vânat și pescuit este un element comun în toate povestirile, aducând în prim-plan relația omului cu natura într-un mod primordial. În acest sens, vânătoarea devine un mijloc de apropiere a omului de natură și de identitatea sa ancestrală.
Sadoveanu nu se oprește doar la relatarea aventurilor sale de vânătoare, ci povestește și întâmplările auzite de la alți vânători, adăugând un element misterios și nostalgic cărții sale. De la povești despre vânătorii preistorici până la experiențele sale personale, autorul aduce în prim-plan complexitatea relației dintre om și natură.
Personajele principale ale povestirilor sunt animalele sălbatice vânate sau chiar cele domestice, iar interacțiunea dintre om și natură este evidentă în fiecare poveste. Natura este descrisă ca un personaj în sine, iar relația om-natură este explorată în detaliu.
În concluzie, „Țara de dincolo de negură” este mult mai mult decât o simplă colecție de povestiri de vânătoare. Cartea explorează teme precum natura, vânătoarea și importanța povestirii într-un mod captivant și detaliat. Prin intermediul acestei cărți, cititorul are oportunitatea de a se întâlni cu lumea miturilor și a fabulosului, descoperind astfel „Țara de dincolo de negură”.