„Take, Ianke și Cadâr” este un titlu care a devenit celebru în lumea teatrului românesc. Este o comedie în trei acte scrisă de Victor Ion Popa și a avut premiera în anul 1932 la Teatrul Maria Ventura din București. Deși la început nu a atras atenția publicului, după anul 1956 a devenit populară și a fost introdusă în repertoriul permanent al teatrelor din întreaga țară. Acțiunea se desfășoară într-un târg provincial interbelic, oferind o imagine a unei lumi dispărute, dar care stârnește nostalgia, în care conviețuirea dintre oameni de diferite etnii era ceva obișnuit.
Piesa îi are ca protagoniști pe românul Take, evreul Ianke și turcul Cadâr. Aceștia reprezintă influențele străine asupra culturii și istoriei țării, într-o comunitate în care oameni de culturi diferite conviețuiesc și se influențează reciproc. În mahalaua unui târg de provincie, cei trei bărbați dețin câte o prăvălie, iar relațiile lor reflectă prejudecățile și aparențele din societate.
Conflictele piesei sunt generate de revenirea în țară a Anei, fiica lui Ianke, și a lui Ionel, băiatul lui Take, care doresc să se căsătorească. Părinții lor se opun nu din cauza antipatiei reciproce, ci pentru că o astfel de uniune ar deranja „liniștea” mahalalei, unde căsătoriile între oameni de etnii diferite nu erau obișnuite.
Bătrânul turc Cadâr, care nu s-a bucurat niciodată de dragostea împlinită, ajută cei doi tineri să se căsătorească, deși el însuși a suferit din cauza lipsei acestei fericiri. El pune la cale un plan ingenios, obținând bani de la Take și Ianke pentru a-i ajuta pe cei doi tineri. În final, afacerile lui Take și ale lui Ianke sunt boicotate de comunitate, iar cei trei protagoniști decid să-și unifice afacerile într-o singură prăvălie.
„Take, Ianke și Cadâr” este o comedie ușor de urmărit, cu conflicte soluționate cu umor și tensiune risipită rapid. Considerată capodopera lui Victor Ion Popa, piesa reflectă filosofia existențială a autorului și pasiunea sa pentru teatru. Este o poveste despre conviețuirea și înțelegerea între oameni de culturi diferite, care, în cele din urmă, reușesc să își depășească prejudecățile și să găsească armonie în comunitate.