„Suflete moarte” este o lucrare literară semnată de renumitul autor rus Nikolai Vasilievici Gogol. Acest roman a fost publicat pentru prima dată în 1842 și a fost subintitulat „Poem”. El a avut un impact puternic asupra intelectualității liberale a Rusiei din acea perioadă. Deși opera cuprinde doar primul volum, cel de-al doilea volum nu a fost niciodată publicat. Gogol a finalizat o primă versiune a celui de-al doilea volum în 1845, însă a incendiat manuscrisul. Ulterior, o nouă variantă a fost aruncată în flăcări trei ani mai târziu, în 1848.
Acțiunea romanului se desfășoară în Imperiul Rus din secolul al XIX-lea, imediat după 1812, într-o perioadă în care feudalismul era încă prezent. În această societate, moșierii dețineau țărani iobagi, pe care Gogol îi vede ca pe niște ființe chinuite, lipsite de libertate. Existând doar pentru a sluji „stăpânii”, țăranii erau considerați o iluzie a existenței, menținută prin recensămintele populației care nu ștergeau numele celor decedați din listele recensământului.
Protagonistul romanului, Pavel Ivanovici Cicikov, sosește în regiune alături de vizitiul Selifan și lacheul Petrușka. El reușește să intre în grațiile clasei înstărite folosindu-se de abilitățile sale sociale remarcabile. Cicikov le propune moșierilor cumpărarea legală a „sufletelor moarte”, oferindu-le un preț simbolic care îi scutea de taxe suplimentare către stat.
Naratorul relatează modul în care decurg negocierile cu fiecare moșier în parte, iar în oraș se răspândesc rapid informații despre activitățile suspecte ale lui Cicikov, care își deteriorează reputația.
Cu toate acestea, dorința lui Cicikov nu era de a ajuta moșierii, ci de a aduna o avere considerabilă pentru a o lăsa moștenire urmașilor săi. Planul său eșuează, iar el este întemnițat. Orașul în care este închis este cunoscut pentru ilegalitățile comise, ceea ce reprezintă o șansă pentru el. Auzindu-i confesiunea, jurisconsultul Afanasi Vasilievici decide să-i redea libertatea și îi oferă un sfat care poate fi considerat ideea principală a romanului: „Nu vă mai gândiți la sufletele moarte, gândiți-vă la sufletul dumneavoastră și rugați-vă la Dumnezeu să vă îndrume pe o cale nouă!”.
În concluzie, „Suflete moarte” de Nikolai V. Gogol surprinde mentalitatea și starea societății rusești din secolul al XIX-lea. Romanul reprezintă o critică la adresa comodității și iluziilor care caracterizau societatea rusă a vremii. Viața în comunitatea descrisă de Gogol era lipsită de sens, iar Cicikov are misiunea de a demasca această mare iluzie.