„Boul și vițeii” este o piesă de teatru scrisă de Ion Băieșu, un scriitor român contemporan, cunoscut pentru contribuțiile sale în literatura română ca prozator, poet și dramaturg. Piesa a fost publicată pentru prima dată în volumul de teatru omonim al autorului în anul 1972.
Acțiunea piesei are loc în zilele noastre, în București, în sufrageria unui apartament de la etajul opt al unui bloc. Nelu și Gelu, doi frați, se confruntă cu o situație urgentă: tatăl lor urmează să sosească în oraș la prânz și Nelu are nevoie de mașina lui Gelu pentru a-l duce la gară. Însă, Gelu și soția sa, Coca, refuză să împrumute mașina, sugerând că ar fi mai bine să-l aducă pe tatăl lor cu un taxi.
În timp ce așteaptă sosirea tatălui, apar și Nuți, soția lui Nelu, și mama acesteia, care a închiriat apartamentul pentru a obține profit. Când Gelu ajunge acasă, cei doi frați decid să nu mai meargă la gară, considerând că nu este necesar, deoarece tatăl nu menționase nimic despre sosirea cu trenul.
Pe măsură ce așteaptă, cei patru încep să speculeze motivele sosirii tatălui lor în București. Însă, când un țăran apare pe fereastră și este invitat în casă, aceștia își dau seama că nu este tatăl lor. După plecarea acestuia, Gelu și Nelu realizează că tatăl lor adevărat tocmai s-a întors acasă, aducându-le alimente și fără a cere nimic în schimb.
Piesa ilustrează apoi modul în care cele două familii se comportă în fața generozității tatălui, împărțind la sânge alimentele primite și tragând la sorți pentru a decide cine primește ouăle. În final, cei doi frați, conștienți de sacrificiile făcute de tatăl lor, își dau seama de înstrăinarea dureroasă pe care au simțit-o față de acesta.
Astfel, piesa „Boul și vițeii” evidențiază tema înstrăinării de părinți și efectele superficialității în societatea contemporană. Prin ironie și umor, Ion Băieșu prezintă problemele și defectele lumii moderne, alături de alte opere precum „Gărgărița”, „Dresoarea de fantome” sau „În căutarea sensului pierdut”.