„Străinul” este o lucrare literară semnată de Albert Camus, un renumit scriitor și filosof care a adus contribuții importante la dezvoltarea curentului existențialist, deși el însuși a negat întotdeauna această contribuție. Publicată în 1942, această operă este un exemplu de filosofie a absurdului și existențialism.
Romanul este împărțit în două părți, prima parte începând cu vestea morții mamei lui Meursault, un francez algerian și protagonistul operei. Cu o indiferență surprinzătoare, el refuză să vadă trupul neînsuflețit al mamei sale și preferă să fumeze și să bea cafea în fața sicriului. Chiar și după înmormântare, el își continuă viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se întâlnește cu Marie, o fostă colegă de serviciu, și începe o relație sexuală cu ea.
Ulterior, Meursault îl ajută pe prietenul său, Raymond Sintès, să se răzbune pe o femeie bănuită că i-ar fi fost infidelă. Planul lui Raymond funcționează, dar acest lucru atrage atenția unor arabi care încep să-l urmărească, iar situația culminează cu un conflict în care Meursault îl ucide pe unul dintre arabi.
Partea a doua a romanului îl prezintă pe Meursault în timpul procesului său și în timp ce așteaptă execuția sa. El este condamnat la moarte și refuză să se pocăiască în fața preotului care încearcă să-l îndrepte pe calea credinței. În cele din urmă, el simte teamă și regret în fața morții.
Astfel, „Străinul” de Albert Camus este o poveste despre un sociopat care se confruntă cu lumea în care trăiește și care nu reușește să înțeleagă dezaprobarea societății privind reacțiile și comportamentul său, lipsa emoțiilor profunde constituind o problemă în viața sa de zi cu zi.